Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi. – 1 Tesaloniceni 5:18
Odată, într-o predică de Ziua Recunoştinţei, am împărtăşit următoarea istorisire. Un om sărac, obosit de viaţa sa nefericită, s-a decis să se roage şi să Îi ceară lui Dumnezeu să îi rezolve problemele. Dumnezeu, în mila Sa infinită, a răspuns cererii acestui om, oferindu-i zece banane. Omul trebuia să dea la schimb trei banane pentru o casă, trei pentru mâncare, trei pentru haine, pentru a înlocui zdrenţele rupte pe care le purta. Omul trebuia să ofere ultima banană lui Dumnezeu, în semn de mulţumire pentru toate câte a făcut Dumnezeu pentru el. Omul cel fericit a schimbat cele trei banane pentru o casă, trei pentru mâncare şi trei pentru haine. Apoi a observat că „banana de mulţumire”, rezervată ca un dar de mulţumire, era mult mai mare, mai frumoasă şi mai atractivă decât fuseseră celelalte. Promitea a fi mai bună şi la gust.
Sedus de această observaţie, omul s-a gândit: Dumnezeu are argint şi aur! El este Creatorul tuturor în ceruri şi pe pământ. El nu va avea nevoie de această banană. Şi omul a mâncat banana în loc să o dea lui Dumnezeu pentru a-şi exprima mulţumirea, după cum i s-a cerut să facă. El aproape şi-a exprimat mulţumirea, dar, în ultimul minut, a făcut exact invers.
Această mică poveste ilustrează cât de egoişti putem fi cu Dumnezeu. El ne dă zilnic multe binecuvântări, dar atât de adesea dăm greş în a le aprecia aşa cum ar trebui. Poate că „ne gândim să mulţumim”, dar stăm în tărâmul lui „aproape”, punând propriile noastre dorinţe deasupra mulţumirii lui Dumnezeu. Luis Fernando Verissimo, un scriitor brazilian, spunea că „aproape” poate aduce nesiguranţă şi dezamăgire pentru că ne aduce aminte de tot ce ar fi putut să fie. ,Aproape” se apropie de punct, dar niciodată nu îl atinge. Astfel, aş concluziona că o persoană care aproape a mulţumit, de fapt, nu a mulţumit niciodată cu adevărat.
De ce ne rugăm stăruitor pentru binecuvântări dacă, atunci când vin, neglijăm să mulţumim cum se cuvine lui Dumnezeu pentru ele? Pavel spune că avem nevoie să oferim mulţumirile noastre în toate, pentru că aceasta este voia lui Dumnezeu cu privire la noi. Din nefericire, mulţi dintre noi stăm pe „aproape”, lăsând „Iţi mulţumesc” pentru mai târziu – şi se pierde.
Dragă prietenă, cu toate că Dumnezeu deţine totul, El Se apleacă cu milă pentru a primi cu bucurie mulţumirile noastre pentru binecuvântările primite. Să nu stăm „aproape”, ci să Îi mulţumim. Să Îi predăm inimile noastre. Să aveţi o inimă mulţumitoare pentru că o inimă aproape mulţumitoare este o inimă care nu mulţumeşte niciodată.
Carmen Virginia dos Santos Paulo
