Şi Dumnezeul meu să îngrijească de toate trebuinţele voastre, după bogăţia Sa, în slavă, în Isus Hristos. – Filipeni 4:19
În fiecare dimineaţă la devoţionalul personal îmi aşez planurile mele la picioarele lui Isus pentru a le binecuvânta sau a le schimba, după planul Lui. Astfel s-au întâmplat câteva lucruri interesante în viaţa mea.
Cu aproximativ treizeci de ani în urmă, întâlnirile pentru femei erau ceva nou în zona noastră. Când s-a anunţat prima întâlnire de acest gen, o prietenă de-a mea foarte apropiată m-a îndemnat plină de entuziasm să merg împreună cu ea şi să împărţim o cameră pentru acel weekend. Dar pentru a mă înscrie aveam nevoie de cincizeci şi trei de dolari – o sumă care nu era în bugetul meu. Prietena mea era foarte ocupată să recruteze şi alte surori din biserică pentru a se înscrie să participe, iar eu am început să mă rog pentru problema mea. Aveam nevoie de o cuvertură nouă de pat pentru a o înlocui pe cea veche, care era foarte uzată. Îmi alesesem dintr-un catalog cuvertura pe care o doream şi eram gata să o comand prin poştă. Cu tot cu transport, m-ar fi costat exact suma cu care m-aş fi putut înscrie. Economisisem acei bănuţi şi eram gata să fac comandă. Apoi am auzit de întâlnirea femeilor. Care era voia lui Dumnezeu pentru mine – să cumpăr cuvertura sau să merg la întâlnire? M-am gândit ce frumos ar fi să pot participa la întâlnire împreună cu surorile de la biserică şi să fiu în aceeaşi cameră cu prietena mea. Să uit de cuvertură şi să merg la întâlnire? Evident, trebuia să mă rog mult pentru asta! Hotărârea trebuia luată repede, deoarece în acea lună trebuiau făcute rezervările.
Într-o zi, mergând acasă de la lucru, am trecut pe lângă un magazin de vechituri. Am simţit îndemnul să intru. Căutând printre lucruri, am ajuns la articolele pentru dormitor. O cuvertură care îmi părea cunoscută mi-a atras atenţia. Am descoperit că era exact acelaşi model ca cel pe care voiam să îl comand din catalog! Am studiat-o cu atenţie şi am văzut că era ca nouă, dar costa doar zece dolari. Am strâns-o în braţe şi m-am grăbit spre casa de marcat, lăudându-L pe Dumnezeu cu glas tare pentru răspunsul Său minunat la rugăciunea mea. Era evident că El dorea să merg împreună cu prietena mea la întâlnirea femeilor! „Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc. Doamne!” am spus din nou şi din nou, grăbindu-mă să cumpăr cuvertura. Când am ajuns acasă i-am spus vestea prietenei mele şi ne-am luat un moment să mulţumim şi să dăm laudă lui Dumnezeu. Nu mai trebuie să spun că întâlnirea a fost o mare binecuvântare pentru mine şi o amintire pe care o preţuiesc foarte mult.
Dar tu? Tu Îl crezi pe Dumnezeu pe cuvânt chiar şi în cele mai mărunte şi neimportante lucruri din viaţă? Nu dai greş dacă o faci!
Donna Ritchie Casebolt
