Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi. Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea. – Psalmii 91:15,16
Adesea am auzit vorbindu-se despre îngeri şi despre felul cum intervin ei în viaţa omului. Dar am ajuns să cred în ei la nivel personal doar în urma unei experienţe pe care am avut-o la şaptesprezece ani.
Departe de casă şi fără niciun ban, tocmai îmi începeam cariera de studentă la asistenţă medicală, prezentându-mă la un colegiu creştin doar pe baza credinţei. Cum îmi voi putea plăti cărţile, uniformele şi cele necesare supravieţuirii, hrana şi îmbrăcămintea?
Fiind în biroul decanului şi aşteptând să îmi analizeze situaţia, am studiat o pictură de pe perete. În pictură era reprezentat Isus împreună cu ucenicii în momentul în care barca lor părea să fie înghiţită de furtună.
Doamne Isuse, Mântuitorule, călăuzeşte-mă! m-am rugat eu în tăcere.
Nu a trecut mult timp şi decanul colegiului m-a felicitat pentru că trecusem examenul de admitere. Apoi am discutat puţin despre problema mea financiară. Am ieşit din biroul lui cu asigurarea: „Unde este voinţă, există şi o soluţie.”
Atât de mulţi „îngeri milostivi” au venit în ajutorul meu. Am fost repartizată să lucrez în bucătărie la un centru medical din apropiere. Serveam mâncarea delicioasă de acolo şi spălam vasele. Poate te întrebi de unde ştiam că mâncarea era delicioasă din moment ce nu îmi permiteam să o cumpăr? Răspunsul este că supraveghetorii mei îmi puneau deoparte o farfurie cu resturi sau mă trimiteau să curăţ oalele (pentru mine) înainte de a le spăla, ca să mă bucur de ultima îmbucătură de delicatese.
Bibliotecara din campus punea deoparte manualele folosite şi mi le vindea cu un dolar bucata. O doamnă foarte amabilă de la serviciul local de ajutorare îmi punea la dispoziţie uniforme şcolare fără niciun ban. Am fost informată şi că „un înger”, care îşi dorea să rămână anonim, plătise taxa şcolară pentru mine. Lăudat fie Dumnezeu, de la care vin toate binecuvântările!
De atunci au trecut mai bine de cincizeci de ani şi probabil că îngerii mei speciali acum se odihnesc în Domnul. Totuşi, sper ca într-o zi să îi îmbrăţişez şi să le spun: „Dumnezeu să te binecuvânteze! Prin tine, Dumnezeu Şi-a împlinit făgăduinţa că El va trimite îngerii Săi pentru a răspunde nevoilor mele” (vezi Geneza 24:7).
Fie ca Domnul să ne dea fiecăreia compasiune pentru a fi un înger pentru cineva astăzi!
Jane Wiggins Moore
