Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru, căci El vă va da ploaie la vreme. – loel 2:23
Copiii erau foarte entuziasmaţi de aventura care îi aştepta. Tinerii de la grupa de tineri a bisericii pregăteau maşinile ca să plecăm cu cortul la sfârşit de săptămână. Am parcurs drumul până acolo cu un microbuz. În timpul călătoriei a început să plouă. Când am ajuns la locul de campare, deja ploua cu găleata şi se auzeau doar tunete şi fulgere pe cerul întunecat şi înnorat. Foarte bucuroşi, copiii şi-au instalat corturile în ciuda vremii nefavorabile.
Până la miezul nopţii, corturile copiilor, sacii de dormit şi hainele erau ude leoarcă. Copiilor le era frig şi erau nemulţumiţi. I-am mutat într-un pavilion, dar vremea s-a înrăutăţit şi mai tare. Când paznicul taberei a spus că ne putem aştepta la ploaie tot restul weekendului, ne-am împachetat hainele ude leoarcă şi tot echipamentul şi am plecat spre casă.
Şase fete foarte drăguţe, cu vârste între zece şi doisprezece ani, erau cu noi în maşină. Le-am ascultat cum cântau şi povesteau bucuroase ce se întâmpla în viaţa lor. Unul dintre subiectele discutate era că ele îi puteau determina pe părinţii lor să le dea tot ce îşi doreau. Dintr-odată şi-au dat seama că le ascultam. M-au implorat din toată inima să nu le spun părinţilor ce auzisem. Le-am asigurat că nu le voi spune părinţilor lor, după cum probabil îşi dăduseră şi ele seama.
Comentariile fetelor m-au făcut să mă gândesc cât de adesea şi noi încercăm să îl manipulăm pe Dumnezeu să ne dea ceea ce ne dorim. Totuşi, El ştie că ceea ce ne dorim nu este întotdeauna cel mai bun lucru; calea Lui este cea mai bună.
Foarte repede fetele au schimbat subiectul şi au început să spună cât de dezamăgite erau că ploaia le stricase zilele de distracţie şi aventură. Atunci m-am gândit că, la fel cum ploaia a venit în timpul excursiei cu cortul, şi noi aveam nevoie ca Dumnezeu să trimită ploaie în viaţa noastră. Avem nevoie ca El să spele seceta adusă de păcat în inimile noastre uscate şi prăfuite. Cuvintele Lui sunt ca o ploaie care reînviorează inimile însetate. El făgăduieşte că fântâna inimii noastre nu va seca niciodată dacă o umplem din Cuvântul Său sfânt, plin cu sfaturi şi făgăduinţe.
Micile plante fragile din viaţa noastră se „usucă” foarte repede dacă nu sunt udate de Cuvântul lui Dumnezeu şi de rugăciune. Dumnezeu ne va călăuzi şi ne va reînnoi dacă ne încredem în El să facă acest lucru.
Să ne menţinem inima sănătoasă şi hidratată de ploaia Sa.
Carolyn Voss
