Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El. – Psalmii 103:11
În anul şcolar 2004-2005 am slujit ca studentă misionară în India. Am fost mai mult decât încântată atunci când părinţii şi sora mea mi-au spus că doreau să mă viziteze la finalul anului! Am planificat o călătorie prin locuri interesante de văzut şi unde am fi putut face multe lucruri. Din cauză că nu stăteau mult, nu reuşeam să vedem Taj Mahal-ul, aşa că, în schimb, am planificat să îi duc într-un loc special în sudul Indiei. Am auzit despre plajele frumoase de la Pondicherry, aşa că am planificat o excursie la ocean.
Familia mea a aterizat în Chennai, Tamil Nadu, şi apoi am parcurs împreună cu trenul timp de şase ore, distanţa până în satul în care locuiam eu. Biserica mea de acasă, din New England, a trimis prin familia mea multe cadouri pentru copii. Cât de entuziasmaţi şi bucuroşi au fost ei să îşi deschidă cadourile!
Apoi, tatăl meu, care se îmbolnăveşte foarte rar, a început să se simtă rău. Planul meu era ca după serviciul de închinare din Sabat, de la orfelinat, să mergem noaptea cu trenul înspre Pondicherry, ca să putem fi pe plajă duminică dimineaţa. Din cauză că tatăl meu se simţea tot mai rău, cu reţinere am anulat călătoria spre Pondicherry. Pur şi simplu, tata nu ar fi fost în stare să mai facă încă o călătorie lungă cu trenul.
Duminica, pe 26 decembrie, un cutremur teribil din Oceanul Indian a declanşat un tsunami devastator. Deoarece rapoartele se concentrau pe distrugerile din Indonezia şi Sri Lanka, oamenii uită că peste 18 000 de persoane au murit şi în India în acea zi tragică. Eu şi familia mea am fi putut face parte din acel număr dacă am fi fost la plajă în acea zi fatidică de duminică dimineaţa! Prin harul lui Dumnezeu şi prin providenţa Sa, noi nu am fost acolo.
De multe ori, noi avem planul nostru şi uităm că planurile lui Dumnezeu sunt cele mai bune. Poate nu vom şti niciodată, de partea aceasta a cerului, cât de des planurile noastre au eşuat pentru ca viaţa noastră (fizică şi spirituală) să poată fi salvată.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru protecţia Sa şi pentru că m-a scăpat de nenumărate ori în viaţa mea. Cu adevărat, „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!” (Psalmii 91:2). Este El şi locul tău de scăpare?
Amanda N. Gaspard
