„El va auzi glasul meu”

    Seara, dimineaţa şi la amiază oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu. – Psalmii 55:17

    De sărbători mi-am reamintit care este puterea femeilor rugăciunii. Eram adunate împreună ca familie, pentru a ne închina în prima zi a noului an. Una câte una, am început să ne spunem motivele pentru care eram foarte recunoscătoare să îl avem pe Dumnezeu în viaţa noastră. Ascultând laudele emoţionante, din inimă, mi-am dat seama că mult din ceea ce se spunea acolo venea ca un răspuns direct la rugăciunile bunicii mele, care trecuse în nefiinţă. Fiind copil, am văzut cum bunica se pleca adesea pe genunchi pentru a înălţa rugăciuni în casa ei. Primul lucru pe care îl făcea după ce se trezea era să se roage. Apoi, după ce citea din Biblie în pat, îngenunchea încă o dată pentru o rugăciune care mie mi se părea fără sfârşit. Deşi nu înţelegeam, am fost inspirată de ruga ei şoptită în taină, adesea completată de oftări şi lacrimi.

    Totuşi eram plăcut surprinsă să văd că se ridica de la rugăciune zâmbind, mă întâmpina cu o îmbrăţişare caldă şi apoi îşi îndeplinea îndatoririle zilei, fredonând un cântec, întotdeauna răspândind în jur cuvinte plăcute şi iubitoare. De fiecare dată când plecam de acasă sau ne întorceam după ce ne terminaserăm treburile, în-genuncheam din nou şi ceream sau mulţumeam pentru protecţia lui Dumnezeu. La amiază, ea ne invita pe noi, copiii, să ne plecăm pe genunchi alături de ea. Uneori alegeam mai degrabă să ne jucăm. Chiar şi aşa, ea mergea singură, îngenunchea şi se ruga. Aceeaşi rutină şi seara. La acea vreme mă întrebam dacă toate acele rugăciuni nu erau prea mult — uneori eram reţinută să mă alătur ei.

    Ascultându-i pe membrii familiei mele enumerând motive de laudă – unul pentru că se întorcea la Dumnezeu, altul pentru că înţelegea dragostea lui Dumnezeu după studii biblice cu bunicul, altul pentru că putea umbla după o leziune gravă la coloana vertebrală, altul pentru influenţa evlavioasă a bunicilor, alţii erau recunoscători pentru că primiseră şi acceptaseră chemarea de a intra în lucrare – mi-am dat seama că poate rugăciunile bunicii au fost motivul pentru care eram strânşi cu toţii, exprimându-ne recunoştinţa la adresa lui Dumnezeu. Toate acele amintiri au reînnoit în mine dorinţa de a urma exemplul bunicii mele şi de a pune deoparte mai mult timp pentru rugăciune – de cel puţin trei ori pe zi.

    Nu ştiu ce poveri ai tu în viaţa ta astăzi, ca mamă, bunică, soţie sau femeie singură, dar te invit să te gândeşti să incluzi mai multă rugăciune în programul tău zilnic. Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt adevărate şi poţi spune lumii, la fel ca David: „El va auzi glasul meu!” (Psalmii 55:17).


    Katia Garda Reinert

    „El va auzi glasul meu" - 2019. Nu ştiu ce poveri ai tu în viaţa ta astăzi, ca mamă, bunică, soţie sau femeie singură, dar te invit să te gândeşti să incluzi mai multă rugăciune în programul tău zilnic. Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt adevărate şi poţi spune lumii, la fel ca David: „El va auzi glasul meu!”
    Carolyn Sutton
    Știai că Dumnezeu se bucură când privește la tine? Știai că doar când se gândește la tine Îi tresaltă inima în cântare? Cartea „Note de bucurie”, apărută la Editura Viață și Sănătate, este plină de povestiri care amintesc de frumoasă legătură dintre Tata și tine, fiica Lui prețioasă. Cuvântul lui Dumnezeu ne promite că, prin Fiul Său, ne garantează siguranța. Viitorul nostru este sigur.

    Din aceeași categorie

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Domnul poartă de grijă

    Data viitoare când vei avea de înfruntat o încercare, nu te gândi prea mult la multiplele căi prin care ai putea eșua. În schimb, roagă-te lui Dumnezeu pentru succes. El nu este niciodată prea ocupat să ne audă rugăciunile și este gata să intervină, dacă Îl rugăm.

    Țărmul păcii

    Ori de câte ori închid ochii și stau în liniște, imaginația mă poartă din nou în acest loc al solitudinii profunde și calme unde găsesc pace și unde Îl găsesc pe Dumnezeu. Iată ce mi-a oferit Isus: un țărm al păcii.

    Podul

    Ce călătorie minunată putem avea atunci când suntem în contact direct cu Dumnezeu și când avem încredere în conducerea Lui zilnică! „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini. El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit” (Psalmii 55:22).

    Publicate astăzi

    Cinci fecioare neînțelepte

    Neînțelept nu este cel ce nu a avut posibilitatea să învețe sau să se pregătească, ci acela care a considerat că e suficient să știi și să ai valori, dar să nu te deranjezi să le folosești. Lipsa înțelepciunii poate să însemne uneori comoditate, alteori poate fi egală cu superficialitatea; se poate rezuma la pregătire pe jumătate sau la speranța că voi avea „noroc”. Un simplu simț al administrării chibzuite le-a salvat pe cele cinci fecioare de la o așteptare ratată, inutilă.

    Câmpul misionar de acasă

    Când folosim compasiunea blândă și când înțelegem cine sunt copiii noștri, avem ocazia să îi cunoaștem și să îi iubim și, astfel, să le arătăm cine este Isus. Mă rog ca Dumnezeu să vă binecuvânteze în mod bogat câmpul misionar, pentru veșnicie, iar copiii să poată spune: „Îl cunosc pe El!”

    Ţepuşul din carne

    Poate că Dumnezeu îngăduie durere în viața ta ca să corecteze anumite trăsături de caracter. Dacă acesta este cazul, mergi înainte ca Pavel sau ca David, nu în puterea ta, ci datorită influenței miraculoase a Creatorului care lucrează în tine.

    Eu, un salvator?

    Doamne, îți stau la dispoziție ca o umilă unealtă prin care să lucrezi la salvarea copiilor și a tinerilor! PROVOCARE: Alege unul sau mai mulți copii lipsiți de șansa unui cămin care să îi apropie de Domnul și oferă-te Lui ca să te folosească la salvarea acestora!

    A szemek kívánsága

    „Én pedig azt mondom néktek, hogy valaki asszonyra tekint gonosz kívánságnak okáért, immár paráználkodott azzal...