Necredința mea

    Îndată, tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” – Marcu 9:24

    Lumea mea, aşa cum o ştiam eu, s-a schimbat în urmă cu câţiva ani. O după-amiază obişnuită de miercuri s-a transformat într-o zi de durere şi şoc, din cauza trecerii în nefiinţă a unui prieten care îmi era ca un frate. Acest bărbat a făcut parte din viaţa mea încă de la vârsta de şapte ani, apoi, dintr-odată, a dispărut. Pentru totdeauna! Lumea mea a fost zguduită din temelii. L-am întrebat pe Dumnezeu cum a fost posibil. Prietenul meu tânăr a lăsat în urmă un copil mic. Ce scop ar putea avea toate acestea? Cum ar putea Dumnezeu pretinde că este milos şi bun şi să permită totuşi această tragedie de neînţeles în viaţa noastră? Când una dintre surorile prietenului meu a spus: „Dumnezeu ştie cel mai bine”, m-am uitat la ea de parcă îşi pierduse minţile şi am spus în sinea mea: Dacă Dumnezeu a făcut vreodată o greşeală, aceasta trebuie să fie! Mi-am îngropat prietenul şi, timp de doi ani, nu m-am bucurat de mângâierea pe care creştinii îndoliaţi ar trebui să o simtă. În tot acest timp, am evitat biserica.

    Deşi refuzam să mă rog după acest eveniment, aveam totuşi nevoie să mă sprijin pe o Putere mai mare, nu doar pe cei care veniseră să îmi aducă alinare. Mă suna soţia prietenului meu. Deşi ne îndoiam de Dumnezeu, am descoperit că totuşi trebuia să mergem înaintea Lui pentru a cere mângâiere şi pace în acea perioadă de încercare – ca un copil pedepsit pentru o faptă rea care se întoarce la părinte să fie mângâiat. La înmormântare, când mi s-a cerut să rostesc câteva cuvinte, a trebuit să mă gândesc îndelung ce să spun. Gândurile mele nu erau dintre cele mai frumoase, totuşi am căutat ajutor la Tatăl, chiar dacă simţeam că El greşise foarte mult faţă de noi. Am simţit îndemnul să vorbesc despre lucrurile pentru care eram recunoscătoare chiar şi în acele momente de întristare şi durere, pentru că avusesem privilegiul de a-l cunoaşte pe prietenul meu.

    Credinţa mea în Dumnezeu a fost puternic zdruncinată de acest eveniment. Şi nu voi pretinde că de atunci până acum a fost foarte întărită. Dar am învăţat un lucru: Dumnezeu este alături de noi chiar şi atunci când pare că nu este. El ne oferă mângâiere şi ne aduce alinare nouă, copiilor Săi, chiar când avem nevoie.

    Din acea zi tristă de octombrie 2014 şi până astăzi am avut parte de multe alte încercări şi evenimente şocante. Totuşi, de fiecare dată când pun sub semnul întrebării planul lui Dumnezeu, trebuie să îmi amintesc de textul de astăzi: Eu cred cu adevărat în Tine, Doamne. Cred că Tu eşti acolo şi că mă iubeşti. Cred că Tu eşti bun şi milostiv. Cred că Tu eşti puternic şi poţi face totul. De aceea. Doamne, eu cred, dar ajută Tu necredinţei mele!


    Raylene McKenzie Ross

    Necredința mea - 2020. Eu cred cu adevărat în Tine, Doamne. Cred că Tu eşti acolo şi că mă iubeşti. Cred că Tu eşti bun şi milostiv. Cred că Tu eşti puternic şi poţi face totul. De aceea. Doamne, eu cred, dar ajută Tu necredinţei mele!
    Carolyn Rathbun Sutton
    Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    În fiecare zi, un capitol

    Dumnezeu ne promite că nu ne va „lăsa” și nu ne va „părăsi”, indiferent de circumstanțe. Am simțit conducerea divină – am văzut o schimbare care conducea spre creștere spirituală.

    Libertate, în sfârșit!

    Să Îi contemplăm marele sacrificiu făcut de Isus Hristos pentru a ne elibera din închisoarea lui Satana, ca să putem moșteni în libertate Împărăția pregătită pentru cei care Îl vor primi ca Mântuitor. Atunci va începe o nouă pagină de libertate!

    Corul de clopoței

    Sunt atât de binecuvântată pentru posibilitatea de a frecventa o biserică unde sunt membri veniți din diferite părți ale lumii. Îi apreciez pe toți. Obiceiurile lor culinare îmi îmbogățesc viața și îmi confirmă ideea că lui Dumnezeu Îi place diversitatea, când oameni diferiți lucrează împreună.

    Paște fericit!

    Sunt mulţi care au nevoie să afle vestea bună a mântuirii și să-L accepte ca Domn și Mântuitor pe Hristos Cel înviat. Astfel, atunci când spun: „Paște Fericit!”, le transmit altora că sunt fericită și recunoscătoare pentru darul lui Isus, dar oferit tuturor.

    Publicate astăzi

    Primii patru oameni din lume

    Resentimentele cresc în timp dacă nu suntem atenți și dacă nu păstrăm o legătură deplină cu Dumnezeu.

    În fiecare zi, un capitol

    Dumnezeu ne promite că nu ne va „lăsa” și nu ne va „părăsi”, indiferent de circumstanțe. Am simțit conducerea divină – am văzut o schimbare care conducea spre creștere spirituală.

    Dreptatea

    Toţi cei care „flămânzesc şi însetează după neprihănire” sunt numiţi „ferice”. Dumnezeu îi numeşte oameni fericiţi. Înţelegi acest lucru? Ei vor fi categoric săturaţi în virtutea dreptăţii divine.

    Paşte mieluşeii şi oiţele mele!

    Doamne, dă-ne înțelepciune să fim buni mentori și pune în inima noastră iubire față de copiii și tinerii bisericii Tale! PROVOCARE: Încearcă astăzi să înveți numele tuturor copiilor și tinerilor din biserica ta! Apoi, roagă-te pentru fiecare nume în parte!

    Jellem, amit a világ elismer

    "Legyetek feddhetetlenek és tiszták, Isten szeplőtlen gyermekei az elfordult és elvetemedett nemzetség közepette, akik közöttfényletek,...