Fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. – Matei 10:20
Cu toţii avem pe cineva în viaţa noastră pentru care ne-am îngrijorat la un moment dat. Poate că cineva trece prin momente dificile. Poate ne îngrijorăm pentru un copil care este plecat la şcoală şi pentru alegerile pe care le face. Alteori ne rugăm pentru o schimbare a inimii cuiva, ca el sau ea să îşi dorească să Îl cunoască pe Isus. Oricare ar fi preocuparea noastră pentru alţii, multe dintre îngrijorările noastre nu pot fi rezolvate nici chiar dacă am vorbi cu persoana respectivă faţă în faţă. La urma urmei, am putea spune ceva greşit, am putea strica totul sau am putea să o împingem în direcţia opusă celei în care ar dori Dumnezeu ca ea să meargă. Acestea sunt doar câteva dintre temerile pe care le avem. Dar cum am putea să ajungem la aceste persoane?
În urmă cu ceva timp, Dumnezeu mi-a pus în minte un gând: Tu nu vei putea ajunge la ele, dar Eu pot. Duhul Meu cel Sfânt poate rosti cuvintele pe care tu nu le vei putea rosti. Aceşti oameni de care te preocupi se pot întoarce spre Mine cu aceeaşi rapiditate cu care ţi-ar neglija cuvintele. Uau, cât de adevărat! Dacă îi cerem lui Dumnezeu să le vorbească celor de care ne pasă, El o va face. Îi dăm permisiunea să îi salveze, oricare ar fi preţul. La urma urmei, El îi iubeşte mai mult decât îi iubim noi.
Un alt gând care îmi aduce mângâiere este că Dumnezeu are întotdeauna ochii îndreptaţi spre oamenii pentru care eu mă rog. Ochii Lui sunt îndreptaţi şi asupra mea, aşa că, în sens spiritual, El mă ţine aproape de cei pentru care eu mă rog. Câtă pace simt ştiind că Dumnezeu veghează asupra celor pe care îi iubesc!
Păcatul nu a făcut niciodată parte din planul lui Dumnezeu pentru noi. Când păcatul a intrat în grădina Eden, lumea noastră a căzut. Totuşi, Dumnezeu avea un plan pentru restaurarea noastră. Isus urma să vină, să trăiască viaţa pe care noi nu o puteam trăi, să facă faţă ispitelor care ne înşală pe noi cu atâta uşurinţă şi să pună haina neprihănirii Sale asupra noastră. Acest plan este pentru toţi aceia care doresc să accepte darul. Pare foarte uşor. Doar trebuie să alegi. Aceasta este alegerea pe care vrem să o facă cei dragi nouă, deoarece „de la început Dumnezeu [i]-a ales pentru mântuire, în sfinţirea Duhului şi credinţa adevărului” (2 Tesaloniceni 2:13). Sunt momente când simţim îndemnul de a vorbi; în acele momente, Duhul lui Dumnezeu ne va da cuvintele potrivite.
Întotdeauna ar trebui să ne rugăm pentru discernământ spiritual, pentru a şti când să Îl permitem Duhului Sfânt să vorbească prin noi şi când să păstrăm tăcerea şi să-L lăsăm pe El să vorbească. Iar atunci când vorbim, cuvintele noastre să fie „totdeauna cu har” şi „drese cu sare” (Coloseni 4:6).
Sue Anderson
