Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta. – Luca 22:42
Multe răsărituri şi apusuri minunate au venit şi au trecut, dar, timp de opt ani, l-am privit pe Eddie (nu este numele lui real) făcând acelaşi lucru: se plimba încoace şi încolo pe stradă cu paharul în mână.
Eddie avea tenul deschis şi era mai slăbuţ. Se pare că suferea de o tulburare mintală, căci ţopăia vesel pe stradă de la casa lui până la un magazin, bolborosind şi râzând singur. Ocazional îl puteai vedea cum bea din pahar sau îi vedeai paharul îndesat în buzunarul din spate. Paharul acesta părea să fie un simbol al bucuriei şi al mângâierii lui Eddie în ciuda lipsei prietenilor, în ciuda durerii, a tristeţii şi a singurătăţii.
În vremurile biblice, paharnicul era un slujitor cu mare responsabilitate, fiind într-o poziţie onorabilă şi puternică. El îi servea vinul stăpânului său şi testa calitatea vinului sau verifica să nu fie otrăvit. Putem citi despre mai mulţi paharnici: paharnicul întemniţat care şi-a supărat stăpânul, dar care mai apoi a fost eliberat (Geneza 40); Neemia, umilul slujitor al împăratului Artaxerxe şi marele dregător al zidului Ierusalimului (Neemia 1:11) şi chiar Isus (Luca 22:39-45). Când toată greutatea acestei lumi apăsa asupra Lui, Isus S-a rugat: „Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta” (Luca 22:42). Acest pahar era un simbol al suferinţei pe care El o îndura pentru păcatele întregii lumi.
Înainte de răstignirea Sa, Îl vedem întâlnindu-Se cu ucenicii la Paşte în camera de sus din Ierusalim. Acolo a luat paharul, a mulţumit şi a spus: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou. (…) Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în împărăţia Tatălui Meu” (Matei 26:27-29).
Să nu uităm că şi noi, la fel ca Neemia, putem deveni paharnici nu doar pentru un împărat pământesc, ci pentru Conducătorul suprem al universului. Şi noi putem fi restauratori ai vieţilor stricate prin felul în care le slujim celor din casă, de la serviciu sau din comunitate. Putem oferi un „pahar” de binecuvântare printr-o rugăciune, o vizită la cei bolnavi sau printr-un pahar de apă, ducând astfel vestea bună a mântuirii unei lumi care moare în păcat.
Vrei să fii paharnicul lui Dumnezeu astăzi?
Bula Haughton Thompson
