Câteva lecții din călătoria cu autobuzul

    Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta, căci nu te voi părăsi până nu voi împlini ce-ţi spun. – Geneza 28:15

    După doar două săptămâni într-o altă ţară, am hotărât să particip la ora de rugăciune de miercuri seara. Dar mi-am dat seama că era posibil ca autobuzul să fi trecut deja prin staţia cea mai apropiată de casa mea, aşa că am început să alerg spre altă staţie. Deşi am ajuns aproape la timp, autobuzul a plecat fără mine. Acum trebuia să-l aştept pe următorul încă douăzeci de minute. Era aproape ora şapte, mai erau doar câteva minute până la începerea orei de rugăciune.

    După estimările mele, aş fi întârziat doar câteva minute dacă reuşeam să prind următorul autobuz. Ghidată de GPS-ul de pe telefonul mobil, am alergat până am ajuns pe o stradă foarte aglomerată. Eram la doar câţiva metri de staţia de autobuz, dar nu ştiam cum să trec strada pentru a ajunge acolo. Am observat o pasarelă puţin mai în faţă. Mergând pe acolo, am ajuns în staţie, dar nu era cea bună. De acolo am mers în altă staţie, dar nici aceasta nu era cea bună. Am observat o altă staţie vizavi de un sens giratoriu, dar nu era nicio trecere de pietoni, aşa că, până să traversez, am pierdut alt autobuz. Am continuat să sper şi am urcat în următorul autobuz, gândindu-mă: Dacă întâlnirea din această seară este ca cele din Caraibe, cu siguranţă va începe târziu. Dar, pentru că nu am coborât în staţia în care trebuia, am fost nevoită să merg pe jos o distanţă destul de mare până la biserică, unde am ajuns în cele din urmă la 19:52.

    M-am îndreptat spre casă. Pentru că mai aveam doar 5% baterie, biletul electronic de autobuz nu mi se încărca, aşa că am plătit taxa de 2,80 lire. În cele din urmă s-a încărcat şi biletul pe mobil. I-am arătat şoferului şi l-am întrebat dacă putea să îmi returneze banii, dar răspunsul lui a fost negativ. Uite aşa, m-am întors acasă fără să fi participat la ora de rugăciune şi după o „aventură neaşteptată”, care m-a costat 2,80 lire sterline!

    Chiar când coboram din autobuz, şoferul mi-a spus: „Uite, aici sunt banii. De data asta ţi-i înapoiez.” Am zâmbit spunând în sinea mea: Nu am ajuns la ora de rugăciune, dar am primit har! Apoi, o doamnă care urcase în autobuzul greşit mi-a cerut să îi arăt drumul şi am putut să o ajut. În acea seară, am aflat că nu eram singura care trecea prin luptele şi provocările de a trăi într-o ţară străină, dar că puteam fi o binecuvântare pentru alţii. Am mai descoperit că Dumnezeu este cu noi oriunde am fi şi oriunde ne-am îndrepta în viaţă.


    Kimasha P. Williams

    Câteva lecții din călătoria cu autobuzul - 2020. În acea seară, am aflat că nu eram singura care trecea prin luptele şi provocările de a trăi într-o ţară străină, dar că puteam fi o binecuvântare pentru alţii. Am mai descoperit că Dumnezeu este cu noi oriunde am fi şi oriunde ne-am îndrepta în viaţă.
    Carolyn Rathbun Sutton
    Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    În brațele iubirii Sale

    Fiica mea este în mâinile lui Dumnezeu. Nu există un loc mai bun decât atât. Peste o săptămână, de la momentul când scriu aceste rânduri, ea va fi la al treilea tratament de chimioterapie și pot să îmi imaginez cum Dumnezeu stă alături de ea, ținând-o în brațele iubirii Sale.

    Speranța – piesa lipsă

    Dumnezeu știa că dacă ea ar fi început ziua cu El, studiind din Cuvântul Său, acest lucru i-ar fi adus speranța care îi lipsea. Dumnezeu, prin Cuvântul Lui, ne va aduce și nouă speranța de care avem nevoie.

    Dă mai departe!

    În urmă cu mai bine de patruzeci de ani, un cuplu s-a împrietenit cu mine; și pentru că ştiu din experiență cum este să te simți singură într-o zi de închinare și apoi să fii invitată la o masă caldă. A fost și pentru tine cineva o binecuvântare? Poate este timpul să dai și tu mai departe ceea ce ai primit.

    Vei merge acolo unde Dumnezeu te trimite?

    Mă rog ca, atunci când ești singură și tristă, să arunci asupra lui Dumnezeu toate îngrijorările tale. Lasă-L pe El să le ducă pentru tine. El a promis să-ți meargă alături la fiecare pas.

    Publicate astăzi

    Trepiedul

    Întreabă-te dacă tu ești pentru cineva un punct de sprijin. Sunt persoane care au curajul să apeleze la tine când le e greu? Ce faci de obicei? Ajuți sau te eschivezi? Dar Dumnezeu, El știe că Îi ești recunoscător? I-ai spus acest lucru? Spune-I simțămintele tale! Îi face plăcere să audă din gura și din inima ta mulțumirea.

    În brațele iubirii Sale

    Fiica mea este în mâinile lui Dumnezeu. Nu există un loc mai bun decât atât. Peste o săptămână, de la momentul când scriu aceste rânduri, ea va fi la al treilea tratament de chimioterapie și pot să îmi imaginez cum Dumnezeu stă alături de ea, ținând-o în brațele iubirii Sale.

    Mângâierea, în lumea animală

    Astăzi încearcă să încurajezi pe cineva care are nevoie să fie încurajat. Nu contează dacă este bun sau rău, dacă se potriveşte sau nu ideilor tale. Răspunde la invitaţia lui Dumnezeu de a-i oferi susţinere aproapelui tău. Vei găsi prietenie şi satisfacţie dacă faci ce zice Dumnezeu.

    Iubeşte-mă necondiţionat!

    Tată ceresc, copilul meu are nevoie ca eu să fiu un părinte blând și iubitor! Ajutămă,Te rog! PROVOCARE: Gândește-te astăzi la o modalitate de a-i arăta copilului tău cât de mult îl iubești! Poți doar să îi spui asta. Indiferent de vârsta lui, sigur va fi fericit să audă aceste cuvinte.

    Új élet

    „Felelt Jézus: Bizony, bizony mondom néked: ha valaki nem születik víztől és Lélektől, nem mehet...