Articolul precedentDumnezeu este dragoste
    Articolul următorUnde este fratele tău, Abel?

    Chiar la ultimul viraj

    Și aceasta cu atât mai mult, cu cât știți în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. – Romani 13:11

    Este ora șapte seara. Ies de la serviciu (camera de gardă a unui spital de țară) și mă îndrept spre casă. Locuiesc într-o suburbie la puțin peste o oră de mers cu mașina de unde lucrez. Trebuie să parcurg o șosea lungă de țară. Pe lângă drum sunt copaci, pustietate și multe căprioare și alte creaturi care uneori sar brusc pe carosabil.

    Pe când ajung la mașină deja este întuneric. Îmi pun centura, spun o rugăciune și mă îndrept spre casă. De-abia aștept să ajung acasă și să mă întind în patul cald.

    Conducând pe acel drum lung secundar, îmi este teamă ca nu cumva vreo căprioară sau alt animal să îmi sară în față din pădure, așa că pornesc faza lungă, să văd mai bine și mai departe. Stau dreaptă pe scaunul șoferului, pun amândouă mâinile pe volan și îmi țin ochii ațintiți spre șosea și spre pădurea de lângă. Sunt concentrată la maximum.

    Ajung la șoseaua cu două benzi care duce la suburbii și încep să mă liniștesc. Trec farurile pe faza scurtă. Răsuflu ușurată în rugăciune: „Doamne, Îți mulțumesc, aproape am ajuns acasă.” Pot vedea luminile caselor din zona unde locuiesc. Mă las puțin pe spate în scaun și iau ultima curbă doar cu o mână pe volan.

    Dintr-odată, de pe un petic mic de teren neîngrijit sar chiar în stânga mașinii doi cerbi mari – unul în spatele celuilalt. Cumva reușesc să îl evit pe primul, dar nu și pe al doilea. Partea din față a mașinii este avariată și trebuie să opresc pe marginea drumului.

    În acea seară am învățat o lecție importantă. Vrăjmașul sufletelor nu se relaxează pentru că aproape am ajuns acasă. El lovește când ne așteptăm cel mai puțin, unde ne așteptăm cel mai puțin și în maniera în care ne așteptăm cel mai puțin.

    Dragile mele, nu lăsați garda jos! Privirea să vă fie ațintită spre Isus! Luminile voastre să lumineze puternic!

    Prin credință, noi putem vedea luminile din cer. Dumnezeu este cu noi pe tot drumul spre casă.

    Chinwe Ubani-Ebere

    Chiar la ultimul viraj - 2020. În acea seară am învățat o lecție importantă. Vrăjmașul sufletelor nu se relaxează pentru că aproape am ajuns acasă. El lovește când ne așteptăm cel mai puțin, unde ne așteptăm cel mai puțin și în maniera în care ne așteptăm cel mai puțin.
    Carolyn Rathbun Sutton
    Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    Deschide-mi inima!

    Doamne, fie ca dragostea Ta necondiționată să crească în inima mea și să mă determine la acțiune!

    Stând neclintiți

    Pavel ne încurajează să ne rugăm prin Duhul Sfânt în toate ocaziile. Indiferent ce întâmpinăm, putem mereu să stăm neclintiți și să ne rugăm ca Dumnezeu să-Și arate puterea Sa maiestuoasă.

    Frumusețile lumii noastre

    O, Doamne, înainte să pășesc mai departe în această zi, ochii mei să fie deschiși la eterna Ta glorie și inima mea să fie purificată în dragostea Ta veșnică! Acest tărâm străin este mantaua mea, dar Tu ești Făcătorul și Adăpostul sufletului meu rătăcitor.

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...