Eu, zice Domnul, te voi învăța și-ți voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta. – Psalmii 32:8
Nu era o zi noroasă, era senin, dar rece. Eu și fiica mea de șapte ani eram entuziasmate, deoarece urma să vizităm câțiva membri ai familiei pe care îi vedem foarte rar, deoarece avem șase ore și jumătate de călătorit până la ei.
Pe măsură ce înaintam, norii au început să se adune și au acoperit soarele; s-a întunecat puțin afară. Nu era cea mai frumoasă priveliște, dar nu era nici de speriat. Așa că ne-am continuat călătoria și, treptat, norii au început să se împrăștie.
Câteva ore mai târziu, am observat mai mulți nori în fața noastră. De această dată, am fost întâmpinate de burniță și de temperaturi foarte scăzute. Această schimbare bruscă de temperatură a fost puțin mai neplăcută decât prima; dar, jumătate de oră mai târziu, am dat din nou de soare și de cer albastru.
Însă au reapărut norii. De această dată, temperatura a scăzut la minus șapte grade Celsius și a început să ningă mai tare. Pe măsură ce înaintam, ninsoarea a ajuns atât de deasă, încât abia reușeam să vedem mașina din față. De la o sută douăzeci de kilometri la oră, acum am ajuns să mergem cu treizeci de kilometri la oră pe autostradă. Atunci mi-am amintit ce se întâmplase ultima dată când condusesem în condiții atât de grele: am lovit un bloc de gheață și am pierdut controlul mașinii. Din cauza amintirilor neplăcute, aproape am intrat în panică și îmi venea să renunț, mă gândeam să ne întoarcem spre casă. Mă simțeam din nou oarbă. Și, de parcă nu era suficient că eram pe autostradă, mai eram și în munți, iar de cealaltă parte era o prăpastie.
Mașina din fața noastră a încetinit dintr-odată. Când am încercat să reacționez, roțile mele nu răspundeau, din cauza zăpezii. Am început să mă lamentez la Dumnezeu: „Dar este o excursie de doar trei zile! Chiar merită să ne riscăm viața?” Răspunsul a venit blând: Dacă întorci acum, ce vei rezolva? Tu te plângi acum de condițiile în care te afli, dar aceasta este o lecție pentru viață! O să te încrezi în Mine, în ciuda faptului că nu poți vedea drumul sau parapetul de pe margine? Vei avea încredere că, dacă te-ai rugat să ai călăuzirea și protecția Mea, Eu te voi călăuzi prin furtună cu ochii Mei?
De îndată ce am hotărât să mă încred în Dumnezeu în mijlocul furtunii, cerul a rămas senin pe tot parcursul călătoriei. Așa lucrează Dumnezeu în viața noastră. El ne dă posibilitatea de a alege și El ne călăuzește pe calea cea bună atunci când acceptăm să fim îndrumați de El.
Rachel Privette Jennings
