Ah, Doamne Dumnezeule, iată, Tu ai făcut cerurile și pământul cu puterea Ta cea mare și cu brațul Tău întins: nimic nu este de mirat din partea Ta! – Ieremia 32:17
Vineri, 11 decembrie 2015, am mers să îmi fac niște analize de sânge. La patruzeci și doi de ani, așteptam al patrulea copil.
Când am intrat în cabinetul medicului, mă rugam în tăcere ca totul să meargă bine. Doctorul a venit să îmi aducă rezultatele, iar inima mi-a fost cuprinsă de disperare. Mi-a arătat că bebelușul meu nenăscut moștenise un cromozom în plus, cromozomul 21, afecțiune cunoscută și ca trisomia 21. Aceasta însemna că era un risc foarte mare ca bebelușul meu să aibă sindromul Down. Doctorul m-a informat că nu există tratament pentru sindromul Down, acesta fiind mai degrabă o afecțiune genetică, nu o boală. Multe femei aleg să renunțe la sarcină. Trebuia să mi se ia o probă din lichidul amniotic pentru a se confirma starea copilului. Din nefericire, în urma acestui test există ușoare șanse de avort spontan. Am hotărât să nu cer această investigație invazivă, deoarece nu doream să renunț la sarcină, indiferent de rezultatele testului. Mă așteptau încă cinci luni de anxietate, de nesiguranță și întrebări fără răspuns. Uitând că viitorul este în mâna lui Dumnezeu, am întrebat: Am tăria de a face față acestei situații? Ce impact ar avea asupra familiei mele, acum și în viitor, un copil cu sindromul Down? Rezultatele analizelor au generat multă neliniște în familia noastră. Ne-am rugat pentru o minune și în acea seară am adormit cu lacrimi în ochi. Credința mea era greu pusă la încercare, deoarece totul părea mai mult decât puteam noi duce. Depindeam în întregime de intervenția divină.
Dimineața următoare, m-am trezit puțin mai încurajată. M-am gândit că, dacă un copil cu sindromul Down ne va ajuta să ne pregătim pentru cer, atunci eram gata să accept orice îngăduia Dumnezeu. M-am prins cu tărie de multe făgăduințe biblice, inclusiv de versetul din 1 Corinteni 10:13, care spune că Domnul nu va permite să fim ispitiți peste puterile noastre. Toată sarcina am avut simțăminte amestecate. Într-o zi eram plină de speranță, ziua următoare iar plângeam în deznădejde și disperare. Prietenii noștri și familia bisericii s-au rugat pentru noi în lunile de sarcină rămase. Apoi, lăudat fie Domnul, am dat naștere unei fetițe vioaie – fără sindromul Down.
Noi slujim unui Dumnezeu puternic. Fără îndoială, El este mai mare decât toate problemele noastre. Este Creatorul universului și nimic nu este prea greu pentru El!
Zandile Mankumba
