„Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor! Eu am vestit, am mântuit, am prorocit, nu sunt străin între voi: voi îmi sunteţi martori”, zice Domnul, că „Eu sunt Dumnezeu. (…) Când lucrez Eu, cine se poate împotrivi?” – Isaia 43:11-13
„Va trebui să intervenim chirurgical”, a spus medicul. „Este posibil să vă pierdeţi o parte sau chiar tot uterul. Veţi avea nevoie de sânge – analizat, testat şi conservat timp de treizeci de zile. Totuşi, nu putem garanta puritatea lui, de aceea este posibil să aveţi o reacţie alergică. Totodată, nu vă putem garanta nici faptul că veţi supravieţui acestei operaţii, ea fiind una de urgenţă. înţelegeţi, domnule şi doamnă Richards? Va rugăm să semnaţi aici.”
După o zi aglomerată la biserică, eram în drum spre casă. Nu dormisem prea bine în acea noapte şi dimineaţa m-am simţit epuizată. În timpul zilei am dormit, dar nu am simţit nicio ameliorare. Seara, am pornit spre cabinetul medicului. În ciuda medicamentelor prescrise, a remediilor naturale şi a analgezicelor, am avut parte de încă o noapte de nesomn. A doua dimineaţă, am avut dureri îngrozitoare şi disconfort abdominal puternic, simţindu-mă tot mai rău. De-abia puteam umbla şi nu prea puteam mânca sau sta în şezut. Nu era mai bine nici când mă întindeam în pat. La ora 15, am plecat de acasă şi am oprit la un laborator, la cabinetul medical, la radiolog şi din nou la doctor. De această dată, am fost trimisă imediat la spital.
La urgenţe, am început să simt cum mintea mi se înceţoşează. În dimineaţa acelei zile mă trezisem să merg la serviciu, dar acum mă aflam din nou în spital. Mi-am ridicat privirea şi am văzut că eram în rezerva 7. M-am rugat în timp ce mi se făceau analize, radiografii, tomografii şi alte investigaţii, fiind monitorizată tot timpul pentru a se observa rezultatele. Când s-a depistat că nivelul hemoglobinei era de 3,5 (intervalul de referinţă fiind 11,5-16,5), am fost dusă de urgenţă în preoperator.
M-am rugat în taină: Asta să fie sfârşitul, Doamne? Mi-am mărturisit păcatele şi m-am predat Domnului. În preoperator, în timp ce eram pregătită în mare grabă pentru operaţie, am deschis ochii şi am văzut că eram în rezerva 7. În Biblie, numărul şapte reprezintă desăvârşirea. Am zâmbit în sinea mea, simţind asigurarea şi prezenţa lui Dumnezeu. Marele Medic preluase cazul. Deşi sângele cu probleme de coagulare a fost îndepărtat, nu am pierdut niciun organ. Organismul meu a acceptat patru unităţi de sânge. Starea mea era idiopatică (boală spontană cu cauze necunoscute). Ce urmează? Noi continuăm să ne rugăm. Dar ştiu în Cine mă încred – în Dumnezeul de la rezerva 7!
Keisha D. Sterling-Richards
