Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul. – Matei 28:6
După ce familia mea s-a mutat la Montreal, bunicii au venit să locuiască împreună cu noi. Odată cu înaintarea în vârstă, ei au început să meargă constant în Trinidad pentru a scăpa de vremea rece. Bunicul meu, pe care îl strigam Papa, în cele din urmă a făcut ultima călătorie spre casă şi a murit într-o zi de luni, după Paşte, la vârsta de optzeci şi şase de ani. Câţiva ani mai târziu, fratele meu mai mic, Haisley, a murit din cauza unui cancer la vârsta de treizeci şi şapte de ani – tot în lunea de Paşte. Când a participat la înmormântarea lui Papa, mama mea, Edris, a contractat un virus care i-a mărit inima. Mama a trăit după aceea cu insuficienţă cardiacă. Într-o noapte, la vârsta de optzeci de ani, inima ei a încetat să mai bată – în duminica de Paşte. După cum vă puteţi imagina, Pastele a căpătat o nouă semnificaţie în familia mea.
Totuşi, îmi amintesc că înainte ca păcatul să îşi înalţe capul în Eden, Dumnezeu a pus la cale un plan de mântuire. Dar pentru aceasta un „om” fără păcat trebuia să cucerească păcatul şi moartea. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică” (Ioan 3:16). Deci Isus, Fiul lui Dumnezeu, a luat asupra Sa natura umană şi a venit pe pământ. El a avut un început umil şi a devenit tâmplar, la fel ca tatăl Lui pământesc. Isus a crescut în cunoştinţă şi în statură (vezi Luca 2:32). Fiind în comuniune continuă cu Tatăl Său ceresc, adesea Isus mergea într-un loc liniştit pentru a Se ruga.
A sosit vremea ca planul să fie împlinit. Deşi avea inima împovărată, Isus S-a rugat la Tatăl Său să îi dea putere pentru a rezista în această încercare. El a fost pironit pe o cruce aspră şi, asemenea unui miel dus la tăiere, El nu Şi-a deschis gura (vezi Isaia 53:7). După ce a fost răstignit şi a murit pentru noi, El a fost dus în mormânt şi închis. Satana spera la victorie. Totuşi, după Sabat, în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena şi o altă Marie au mers la mormânt şi l-au găsit gol. Un înger puternic dăduse piatra la o parte. Îngerul i-a spus femeii că Isus înviase după cum chiar El spusese. „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15:55). El a înviat!
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această înviere, pentru planul mântuirii şi pentru mormântul gol al lui Isus, care ne dă speranţă că mormintele celor dragi nouă vor fi şi ele, cândva curând, golite.
Sharon Long (Brown)
