Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. La întoarcerea lor de la mormânt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. – Luca 24:8,9
În acea dimineaţă, foarte devreme, femeile au ajuns la mormânt, aducând smirnă, scorţişoară şi alte mirodenii cu care să îmbălsămeze trupul iubitului lor Stăpân. Părea că Sabatul nu se mai termină – şi noaptea nu mai trece! Oare a mai fost vreo noapte atât de întunecată şi lungă? Cu inimile încă frânte, s-au îndreptat spre mormânt, uşurate că în sfârşit aveau ceva de făcut care să le ţină mâinile ocupate, în ciuda faptului că minţile lor încă erau cuprinse de o groază de nedescris după acea răstignire.
Dar când au ajuns la mormântul Lui, în loc să îl găsească pe Isus, au văzut un înger care le-a spus: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat” (Luca 24:5,6). Ah, îţi poţi imagina ce au simţit aceste femei în acea clipă? A trecut o clipă. Şi încă o clipă. Dintr-odată, cuvintele îngerului: „Nu este aici” au devenit strigătul lor de fericire. „Nu este aici! El a înviat!” Acum şi-au amintit de cuvintele lui Isus! întorcându-se de la mormânt, ele au pornit în fugă să spună lumii vestea cea bună.
În ciuda faptului că am citit această relatare de nenumărate ori, încă ne întoarcem privirea spre mormânt. În dorul inimii noastre zdrobite după Isus, mai zăbovim în locul în care ne imaginăm că ar fi, doar pentru a descoperi că nu este acolo. Căutăm printre cei morţi ceea ce este în viaţă. Ai fost vreodată sigură că ai ştiut exact ce îţi cere Dumnezeu să faci cu viaţa ta? Ai început un proiect misionar doar pentru a descoperi că, de fapt, El nu era acolo? La fel ca surorile noastre, noi mergem grăbite spre locul în care credem că îl vom găsi pe Isus şi suntem devastate când vedem mormântul gol.
Isus a ştiut cât de mult Îl iubeau aceste femei. El ştia că ele aveau să meargă la mormânt, aşa că a trimis un înger să le încurajeze. El face la fel şi pentru noi. Cuvântul Său este plin de mesaje de speranţă şi învăţături care să ne reamintească de chemarea noastră – să îl facem cunoscut pe El. Dacă astăzi te găseşti plângând lângă mormânt, stai liniştită o clipă şi aminteşte-ţi făgăduinţa Lui: „Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce (…) ca, acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan 14:3). El a înviat! El Se întoarce!
Acum, aleargă să spui întregii lumi vestea cea bună!
Karen J. Pearson
