Ci voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată ludeea, în Samaria şi până la marginile pământului. – Faptele apostolilor 1:8
Dezvoltarea profesională era unul din lucrurile de pe lista mea. Dar costul exorbitant al obţinerii unei educaţii la Universitatea Harvard pentru un curs de o săptămână mi-a tăiat elanul. Mi-a tăiat elanul până în momentul în care Dumnezeu m-a întrebat într-o zi în timpul personal de devoţiune: Te îndoieşti că Eu îţi pot purta de grijă? Mii de dolari pentru un curs de o săptămână părea un lucru imposibil şi totodată ilogic pentru mine. Puteam cel puţin să mă înscriu pentru curs şi pentru o bursă guvernamentală. Am fost acceptată în program – o minune şi un semn din partea lui Dumnezeu, care îmi arăta că, dacă El m-a adus până aici, El mă va duce până la capăt.
Dar cererea mea pentru bursă a fost respinsă, deoarece, dat fiind faptul că eram din Trinidad şi Tobago, eram ineligibilă. Foarte dezamăgită, le-am scris celor de la universitate, informându-i de faptul că nu puteam plăti pentru curs şi cerându-le să îmi ţină locul până anul următor. Răspunsul a fost negativ. Trebuia să mă înscriu din nou, tot ce îmi puteau oferi era o reducere de 30% din taxă. Desigur, trebuia să trimit din nou un plan financiar în care să detaliez cum plănuiam să plătesc pentru curs, împreună cu suma de care încă mai aveam nevoie, ceea ce am şi făcut. Spre uimirea mea, personalul facultăţii mi-a răspuns şi s-a oferit să mă ajute cu 68% din taxa de participare!
Cu inima plină de recunoştinţă, I-am cerut lui Dumnezeu să mă folosească în timpul cursului pentru a da mărturie pentru El colegei de cameră. Dar cursul te ţinea ocupat tot timpul şi nu am prea avut timp să socializez în afara orelor. Totuşi, Dumnezeu lucrează în mod tainic. Planul Lui era să dau mărturie unei tinere necreştine care stătea lângă mine la cursuri.
„Tu ce faci când ai probleme?” m-a întrebat ea într-o zi. I-am spus că mă rog la Dumnezeu. Am ascultat-o şi apoi i-am spus că Dumnezeu m-a ajutat şi în trecut. Am găsit o revistă Semnele timpului mai veche, cu titlul „O scrisoare de dragoste de la Isus” şi i-am oferit-o la despărţire. Ea mi-a trimis un mesaj telefonic: „Îţi mulţumesc că ai împărtăşit cu mine dragostea lui Dumnezeu.”
Încă mă simt mică la gândul că Dumnezeu a deschis o cale ca eu să merg tocmai din Trinidad şi Tobago la Universitatea Harvard pentru a da mărturie unei fiice tinere de-a Lui, care avea nevoie să Îl întâlnească în rugăciune. Mă rog ca această sămânţă semănată să dea rod pentru slava şi onoarea Lui.
Lebrechtta N. O. Hesse-Bayne
