Ce seamănă omul, aceea va şi secera. – Galateni 6:7
După ce ne-am întors definitiv în luna iunie 2001 din lucrarea misionară în spitalele din Zambia, eu şi soţul meu, Roger, am făcut voluntariat timp de doi ani la un liceu creştin din Filipine, înainte de a fi chemaţi să lucrăm la o universitate creştină din Madagascar. Soţul meu a devenit directorul departamentului de mentenanţă şi a ajutat la construirea bisericilor din zona universităţii. Prima biserică a fost cea din Ansotany, iar ultima a fost biserica Ambalavao Miracle. Faptul că am reuşit să construim ultima biserică a fost o minune, deoarece a trebuit să cerem bani pentru începerea construcţiei de la colegi misionari, de la prieteni, familie şi membrii bisericii.
Dada Be nu făcea parte din comunitatea noastră, deşi cei doi băieţi ai lui erau membri. Datorită influenţei bune a bisericii asupra lor, tatăl a început să fie şi el interesat. Vizitele, grija şi preocuparea arătate faţă de el – în special când s-a îmbolnăvit – au început să îi înmoaie inima. Am încercat să îi arătăm bunătate prin vizitele noastre şi rugăciunile cu el şi cu familia. Acea bunătate arătată faţă de el a avut un impact pozitiv şi asupra comunităţii, deoarece el era foarte respectat. De fapt, dorinţa lui era să ajungă în conducerea comunităţii.
Pe măsură ce relaţia noastră cu el progresa, Dada Be a început să doneze fonduri ori de câte ori şcoala sau proiectul de construcţie a bisericii avea nevoie de susţinere financiară. El spunea: ,Aceşti creştini sunt diferiţi. Vreau să fiu şi eu unul dintre ei. Vreau să slujesc poporului meu.”
La biserică, tinerii şi copiii au învăţat să recite versete biblice şi să citească din Bibliile pe care le primiseră. Au învăţat să cânte imnuri cu tematică biblică. Părinţii au fost foarte fericiţi de progresul copiilor. Poktanii (conducătorii satului) erau foarte mândri de copiii lor, care jucau în scenete biblice despre Noe, Estera şi alte personaje biblice. Părinţii au fost bucuroşi să audă corul bisericii prezentând un program muzical pentru comunitate.
Biserica Ambalavao Miracle a devenit o binecuvântare pentru comunitate. Într-un an, întreaga comunitate a participat la programul dedicat naşterii Domnului.
Bunătatea pe care am avut-o faţă de Dada Be a fost răsplătită prin donaţii şi susţinere financiară. Acum el doreşte ca şi alţii să Îl cunoască pe Mântuitorul. Dacă dăruieşti bunătate, aceasta se va întoarce la tine. „Aruncă-ţi pâinea pe ape şi, după multă vreme, o vei găsi iarăşi!” (Eclesiastul 11:1).
Bunătatea de astăzi poate deveni binecuvântarea de mâine. Haideţi să ne trăim viaţa cu acest gând în minte!
Evelyn Gabutero Pelayo
