O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! – Psalmii 107:8
Spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat în Preaiubitul Lui. – Efeseni 1:6
Prin El, să aducem totdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui. – Evrei 13:15
Aş vrea să vă împărtăşesc o experienţă care s-a petrecut în Pune, India.
Cândva la sfârşitul anilor ’50, o mamă tânără din Hyderbad se pregătea să nască. Doctorul era chiar mama ei, un renumit medic ginecolog şi absolventă a unui colegiu medical creştin din Ludhiana. Era o doamnă sclipitoare şi se numea Kamala Sudhi.
Tânăra mamă plănuise să dea naştere copilului în Kachiguda, unde locuia sora ei mai mică, aşa că a călătorit spre locuinţa acesteia. Într-o seară, tânăra a intrat în travaliu. În mai puţin de două ore, a dat naştere unei fetiţe foarte frumoase. Dar se părea că fetiţa nu dădea semne de viaţă; când a fost ridicată şi întoarsă cu capul în jos, ea nu a plâns, aşa cum este reacţia normală a majorităţii nou-născuţilor.
Medicul se pregătea să înmâneze copilul lipsit de viaţă asistentei când a auzit dintr-odată un sunet slab, nu un plânset. A observat că avea ceva în gât. De îndată a introdus un tub şi i-a scos flegma care se acumulase acolo.
Acea fetiţă, care a fost adusă pe lume în acea seară de demult cu ajutorul bunicii ei, am fost chiar eu. Când am crescut suficient de mare pentru a înţelege, bunica obişnuia să îmi spună că Dumnezeu avea un plan pentru mine şi că tocmai de aceea El îmi dăduse o viaţă nouă la doar câteva momente după naştere. Dumnezeu a avut un plan cu viaţa mea, la fel cum are şi cu viaţa ta. De treizeci şi cinci de ani, sunt profesoară, dar nu doar atât. Port bucuria şi responsabilitatea de a fi soţia unui pastor şi lider al bisericii.
Sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că Dumnezeu mi-a cruţat viaţa ca să pot da mărturie şi altora despre El. Îl voi slăvi pe Dumnezeu atât cât voi avea suflare. Amin!
Rhoda Shinge
