Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. – Coloseni 3:23,24
Este bine să fii prevăzător; totuşi, uneori, Dumnezeu ne aduce oameni în cale cu un motiv anume. El îi pune chiar acolo, după care trebuie să alegem: fie să rămânem pe acea parte a drumului şi să ajutăm, fie să trecem strada şi să nu ajutăm. Strada pe care locuiesc eu, lungă de aproape cinci kilometri, este locul excelent în care le pot arăta iubire oamenilor şi le pot vorbi despre Isus. într-o zi, mă plimbam şi vorbeam la telefon cu prietena mea, Georgia, când un bărbat a oprit maşina pe marginea drumului, imediat după ce a ieşit de pe aleea pavată a casei lui. A deschis geamul şi a strigat:
– O ştii pe soţia mea, Kelly?
I-am răspuns că nu cred că o cunosc. Deloc descurajat, el a continuat:
– Soţia mea, Kelly, tocmai a fost diagnosticată cu cancer şi urmează să înceapă tratamentul.
– Îmi pare rău să aud acest lucru. Aş putea veni să o vizitez peste câteva zile?
– Da, sigur, a răspuns el, după care a plecat cu maşina.
Întotdeauna este frumos să poţi duce ceva când mergi în vizită, aşa că am hotărât să duc o salată de cartofi. Câteva zile mai târziu, am făcut salata şi am mers în vizită împreună cu o prietenă. Soţul doamnei, T.J., ne-a întâmpinat la uşă, împreună cu copiii şi cumnata sa.
– Salata de cartofi este preferata mea şi rareori am ocazia să o mănânc. (Încă un punct pentru inspiraţia Duhului Sfânt!)
Kelly era prea bolnavă pentru a se da jos din pat sau pentru a primi musafiri, aşa că am întrebat familia dacă nu ar dori să înalţ o rugăciune. Am făcut un cerc şi ne-am strâns de mână, apoi m-am rugat. S-a format o legătură foarte frumoasă cu această familie de pe strada mea. Şi am menţinut această legătură. Câteva luni mai târziu, Kelly însăşi a oprit maşina şi mi-a mulţumit. Se simţea mai bine. Cu altă ocazie, a oprit pentru a-mi spune că se vindecase. La câţiva ani după aceea, am bătut din nou la uşa lor pentru a le spune că publicasem o carte. Copiii au fost foarte entuziasmaţi să îmi povestească despre propriile lor momente cu Dumnezeu şi chiar m-au lăsat să ţin în mână animalul lor de companie, o şinşilă. Este o mare bucurie să lucrezi pentru Dumnezeu şi să întâlneşti oameni pe stradă, oameni pe care Dumnezeu i-a pus în calea ta.
Diane Pestes
