Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte este născut din Dumnezeu. (…) Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Preaiubiţilor, dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.” -1 Ioan 4:7,10,11
Iarna geroasă se dusese. Bulbii de brânduşă începuseră să împingă mici lănci verzi înspre soare. Câteva zile mai târziu, o privelişte încântătoare de culoare mov-alburiu ne-a întâmpinat privirile. Apoi soarele a încălzit aerul suficient, încât bobocii să se deschidă asemenea potirelor. Albinuţele bâzâiau în jurul staminei galbene, adunând polen. Bobocii de un alb pur străluceau în lumina soarelui. Seara, pe când astrul ceresc se ascundea la orizont, am stat la fereastră şi am admirat rozul ce picta cerul şi movul ce aducea culoare stratului de flori. Petalele brânduşelor erau strânse laolaltă în boboci cilindrici.
Dimineaţa următoare, florile erau încă adunate în boboci. „Doamne, îţi mulţumesc”, am şoptit, „pentru frumuseţea primăverii.”
Bobocii se vor deschide din nou atunci când soarele îi va încălzi, parcă se auzea de afară. Brânduşele sunt asemenea copiilor Mei care nu mă cunosc. Ei îşi vor deschide inima faţă de căldura dragostei.
Am meditat la această comparaţie. Mi-a venit în gând un vers dintr-o poezie de-a lui Edgar Guest: „Prefer să văd o predică trăită decât să ascult una.” Unii oameni înţeleg greşit caracterul lui Dumnezeu. Ei au impresia că Dumnezeu este un mare tiran, care caută dovezi să ne condamne. În cazul altora, relaţia lor cu tatăl – sau cu o altă persoană cu autoritate – i-a făcut să se simtă nedemni de dragoste. Aceste persoane nu pot înţelege dragostea lui Dumnezeu. Aici intervin ucenicii actuali ai lui Hristos. Când îmi deschid inima pentru a-i vedea pe oameni ca pe nişte copii preţuiţi şi iubiţi ai lui Dumnezeu, când demonstrez că îi accept pe cei care se autoînvinovăţesc, când în mod constant îi tratez pe oameni cu respect, chiar şi atunci când comportamentul lor nu este demn de respect, când ei simt căldura dragostei divine trecând printr-un om, atunci încep să îşi deschidă inima faţă de dragostea lui Dumnezeu.
Mai târziu în aceeaşi zi, a ieşit soarele. Temperatura a crescut şi s-a încălzit. Florile mov-alburii s-au deschis şi şi-au arătat toată splendoarea. Doamne, m-am rugat eu, plantează în mine dragostea Ta! Transmite dragostea Ta prin mine. Încălzeşte astăzi prin mine un suflet care se luptă, as fel încât să îşi poată deschide inima faţă de Tine!
Helen Heavirland
