Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică, ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava!” adică „Tată!” – Romani 8:15
Era târziu. Tocmai ce încuiasem uşa bisericii după o seară foarte aglomerată la şcoala biblică de vacanţă. Unul dintre ceilalţi organizatori a venit spre noi şi ne-a arătat un pisoiaş vagabond pe care îl găsise în desiş. Bietul motănel striga după ajutor când a fost găsit. Eu şi fiica mea am căzut de acord foarte repede să îl luăm pe micuţ acasă. L-am numit Pogo, deoarece personajul-pisică din programul de la şcoala biblică pentru vacanţă se numea Pogo.
Pe drum spre casă, ne-am oprit şi am cumpărat hrană pentru pisici. Deoarece era pe jumătate murdar şi pe jumătate înfometat, i-am făcut o baie şi apoi l-am hrănit. Mânca tot ce primea. Mânca hrana specială pentru pisici şi pe cea a câinilor şi cerea recompense exact ca şi câinii noştri. De fapt, noul membru al familiei se comporta mai mult ca un câine decât ca o pisică. El ne „vorbea”, ne implora să îl mângâiem după urechi şi se juca cu câinii zburdalnici – cu toţii fiind foarte atenţi să nu se rănească unii pe alţii. Când joaca devine prea dură pentru el, Pogo se zburleşte la câini şi fuge. Câinii fac la fel când Pogo devine prea dur cu ei.
Îl iubim pe Pogo foarte mult şi suntem bucuroşi că l-am adoptat, pentru că ne aduce multă bucurie. Acum are opt ani, dar nu s-a schimbat foarte mult de când l-am adus în casa noastră pentru prima dată. Şi acum mănâncă mâncare pentru câini, cere recompense şi se ia la harţă cu câinii. De fapt, sunt surprinsă că pot sta liniştită să scriu aceste rânduri fără ca el să se urce pe mine şi pe computer, încercând să obţină puţină atenţie din partea mea.
La fel cum noi l-am salvat pe Pogo, şi Isus a venit să ne salveze pe noi: eram pierduţi, ne era teamă şi eram captivii acestei vieţi de durere şi păcat. El a vrut ca noi să ştim că suntem iubiţi, salvaţi şi adoptaţi. Îţi poţi imagina cum va fi când va veni să ne ia acasă la El? Eu îmi imaginez că voi alerga, voi sări, mă voi juca şi voi mânca toate bunătăţile pe care le voi primi în cer. Dar, mai presus de orice, voi alerga la Isus să Îl îmbrăţişez. La fel cum Pogo ne aduce atâta bucurie, eu cred cu tărie că Isus aşteaptă cu nerăbdare să ne ia acasă. Cu noi acolo, bucuria Lui va fi deplină. Evrei 12:2 spune că Isus „a suferit crucea” pentru că noi eram „bucuria care-I era pusă înainte”.
Inima mea tânjeşte după acea zi. Vino, Doamne Isuse!
Mona Fellers
