Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde. Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. – Isaia 43:2,3
În perioada în care predam la o universitate mare din sudul Californiei, am fost contactată de directorul campusului unei şcoli postliceale pentru asistente, care îmi cerea ajutorul pentru a primi acreditarea. Şcoala îşi pierduse acreditarea din cauza rezultatelor slabe ale elevilor, aşa că nu mai putea începe un nou ciclu de învăţământ.
Ştiind că puteam fi de ajutor, am acceptat provocarea de a pune şcoala din nou pe picioare. Procentul de promovare al elevilor şcolii era cu cel puţin 20% sub media naţională. Implementarea unui plan de corecţie includea şi îmbunătăţirea infrastructurii academice, ceea ce însemna că trebuiau făcute anumite schimbări. Implementarea schimbărilor putea aduce cu sine mult stres în mediul de lucru. Cel mai adesea nu reuşeam nici măcar să ies din campus pentru a lua prânzul.
Într-o zi, când stresul era deja atât de mare, încât devenise o povară de nesuportat, am hotărât să ies la plimbare şi să merg să mănânc. Mai întâi am mers şi m-am plimbat prin magazine, lucru care m-a relaxat. Pentru că îmi era foame, am mers la un restaurant fast-food, la drive-in, pentru a cumpăra mâncare. Am comandat ce doream şi apoi am aşteptat cu maşina la coadă pentru a primi mâncarea.
Am întrebat cât trebuie să plătesc la fereastra unde se făcea plata. Doamna de la fereastră mi-a spus:
– Este ziua dumneavoastră astăzi!
M-am uitat la ea uimită şi am întrebat-o ce voia să spună.
– Nu trebuie să plătiţi nimic pentru mâncare. Este ziua dumneavoastră astăzi! Nu îmi venea să cred cele auzite.
– Vă mulţumesc foarte mult; să aveţi o zi bună! a fost tot ce am putut să spun. Dintr-odată, mi-am dat seama că încercam să îmi port singură poverile. Dar Dumnezeu nu mă părăsise. El a fost acolo asigurându-mă – prin acest gest de bunătate – că, deoarece El era alături de mine, puteam trece peste orice încercare. De multe ori, în perioadele de stres din viaţa noastră, trecem cu vederea prezenta lui Dumnezeu, care, în felul Lui, ne reaminteşte că El ne cunoaşte gândurile şi neliniştile. El spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).
Edna Bacate Domingo
