Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, (…) acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. – 1 Corinteni 13:4,7,8
Pe când aveam cinci ani, eu şi surorile mele am fost date în plasament. Deşi eram despărţite de mama noastră biologică, întotdeauna m-am ţinut strâns de simţământul de apropiere de ea în inima mea – întotdeauna căutam, speram, aşteptam şi doream ca ea să se întoarcă. După vârsta de treizeci de ani, mi-am găsit mama. Ce bucurie mare! Totuşi, în doar doi ani scurţi, bucuria mea a fost umbrită de faptul că ne-a părăsit din nou.
Mama încă locuia în Huntsville, Alabama, aproape de mine şi de surorile mele când, într-o zi, a hotărât să plece din nou fără urmă. Eu şi sora mea mai mare am hotărât să verificăm dacă nu este în apartamentul ei. Ne-a fost teamă că ceva nu era în regulă când nu ne-a răspuns nimeni, aşa că responsabilii cu paza de la apartamente ne-au dat voie să intrăm. Spre surprinderea noastră, mama îşi strânsese toate lucrurile şi plecase. Nici măcar nu lăsase un bilet. Deşi de această dată nu a lăsat în urmă copii mici, ea şi-a lăsat în urmă copiii adulţi, care încă aveau nevoie şi tânjeau după dragostea maternă. Dar Dumnezeu este un Vindecător şi El mi-a reamintit, în mila Sa, să continui să mă rog pentru ea.
Apoi, după aproape şapte ani, a sunat mama. Din nou am fost cuprinsă de bucurie. Aşteptam cu nerăbdare să o văd din nou, iar ea mi-a spus că şi ea aştepta cu nerăbdare să mă vadă. În august 2013, am vizitat-o. Am mers să o văd fără să mă gândesc la prima sau la a doua abandonare. Simţeam doar dragoste necondiţionată. De această dată, ştiam că va exista o legătură între noi. Din nefericire, acea reuniune a fost sfâşietoare pentru mine. Mama nu a putut să mă îmbrăţişeze, deşi nu mă văzuse de aproape şapte ani. Evident că mi-am scurtat vizita. După ce m-am întors acasă, am avut multe întrebări şi inima mea frântă parcă m-a amorţit. Era a treia oară când eram respinsă de mama mea.
Când am început să Îl las să mă vindece, Dumnezeu a vorbit din nou inimii mele zdrobite. Tatăl meu, Mântuitorul şi Prietenul meu mi-a spus: „Am nevoie ca tu să fii un canal al dragostei Mele necondiţionate pentru mama ta. Vreau ca ea să ştie că «Dumnezeu îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi»” (Romani 5:8). Şi astăzi o mai caut pe mama. Ea nu comunică cu mine, dar nu este o problemă. Eu sunt un canal dispus să las dragostea necondiţionată a lui Dumnezeu să curgă spre mama mea. Îi mulţumesc zilnic pentru dragostea Lui necondiţionată pentru mine.
Wanda Misori
