Iată, voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoaşteţi voi oare? Voi face un drum prin pustie şi râuri în locuri secetoase. – Isaia 43:19
„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi” zice Domnul, „gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.” – Ieremia 29:11
Intrasem într-o rutină rigidă, pe care aproape că o puteam urma şi cu ochii închişi. Într-o dimineaţă, eram singură, după timpul de devoţiune împreună cu partenerii de rugăciune, şi am început să meditez la traiectoria misiunii mele. Încotro se îndrepta aceasta? Ce plan avea Dumnezeu? Apoi I-am pus lui Dumnezeu următoarea întrebare: „Doamne, ce vrei să fac?”. Am început să meditez la umblarea mea cu El şi mă întrebam ce se întâmplase cu visul meu de la început. Mă relaxasem atât de mult încât luam totul de-a gata?
Un zgomot mi-a întrerupt gândurile şi, din senin, a reapărut aceeaşi întrebare: Ce s-a întâmplat cu visul? Apoi m-am întors într-un punct în viaţa mea când „visul” meu era să îmi văd familia, pe cei dragi, prietenii, vecinii şi pe toţi cei pe care îi întâlneam că acceptă tot adevărul Bibliei.
Când familia mea s-a mutat în acest cartier, în urmă cu treizeci şi cinci de ani, nu exista nicio biserică a confesiunii noastre în care să fie primite familiile de culoare. Trebuia să călătorim o distanţă mai lungă pentru a frecventa o biserică din alt stat. Nu a trecut mult până când Dumnezeu ne-a dat viziunea de a înfiinţa o biserică în casa noastră. Am postit şi ne-am rugat, şi Dumnezeu ne-a binecuvântat cu douăsprezece persoane cu care să înfiinţăm o bisericuţă. Eram o grupă plin de energie şi, la scurt timp, am ajuns la statutul de biserică. Dar acum era timpul să păşesc înainte, pentru a împlini planul pe care Dumnezeu îl avea pentru mine şi lucrarea mea.
Sunt eu singura care are nevoie de un salt înainte – o ungere din nou? Probabil că nu. Dumnezeu are o lucrare pentru mine, şi El are o lucrare şi pentru tine. Este timpul ca noi să ne urmăm visurile pe care El le-a pus în inima noastră. Este timpul să îi cerem să ia atitudinea care ne-a „oxidat” visul şi să pornim de la capăt. Cuvintele de la începutul jurnalului meu spun următoarele: „A visa înseamnă a-ţi realiza obiectivul.” Pentru mine, a-mi realiza obiectivul înseamnă a mă încrede în Dumnezeu, ca El să dea direcţie vieţii şi lucrării mele. Mă rog ca acest nou început să deschidă multe uşi şi oportunităţi pentru mine.
Dumnezeu are un plan pentru noi toţi. Planul adesea începe cu un vis în inima noastră. Este timpul să începem să visăm din nou şi să aducem la îndeplinire acel vis, cu ajutorul lui Dumnezeu!
Marilyn P. Wallace
