Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc. – Isaia 40:31
La fel ca aproape toate fetiţele, eu îmi petreceam majoritatea zilelor visând la ziua în care mă voi căsători, voi avea copii şi voi trăi fericită până la adânci bătrâneţi! Oare prinţul va fi un doctor chipeş, un avocat deştept sau un profesor foarte drăguţ? Ca adolescentă, adesea îmi „planificam” nunta: cine să fie domnişoare de onoare, cavaleri de onoare, cine să întâmpine oaspeţii, fetiţele care să împrăştie petale şi chiar cine să predice. Culorile nunţii rămâneau întotdeauna aceleaşi – mov sau roz.
În Matei 6:33, se spune: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” Aşa că citeam din Biblie în fiecare zi, mergeam la biserică săptămânal, mă rugam stăruitor (în special pentru un soţ), îi tratam pe toţi cu bunătate şi acceptam responsabilităţi la biserică. M-am înscris în orice cor am putut, în special în cele care făceau deplasări, pentru a avea ocazia să îmi întâlnesc soţul.
Când am ajuns la patruzeci de ani, am hotărât să fac la fel ca Ana, aşa cum scrie în 1 Samuel 1:10 – „Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi plângea”. Aşa că m-am rugat şi am plâns – nemângâiată. Nu puteam spune nimănui, poate ar fi crezut că sunt nebună sau, cine ştie, „drogată”! Deja toate fetiţele la care mă gândeam să împrăştie petale erau prea mari, aveam prietene noi şi alesesem mai mulţi pastori care să oficieze căsătoria. Dar, stai, textul din Psalmii 27:14 parcă îmi striga în urechi: „Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, îmbărbătează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!” Aşa că am aşteptat, am nădăjduit plină de curaj şi tărie.
Oare aşteptarea răspunsului de la Dumnezeu ne măreşte încrederea – încrederea că El va aduce bărbatul potrivit la momentul potrivit? Ne dă această aşteptare curaj să rezistăm? Şi oare această aşteptare ne întăreşte inima şi ne pregăteşte pentru a primi darurile Sale desăvârşite? Eu cred că aşteptarea răspunsului de la Dumnezeu este singura cale de a fi pregătiţi pentru a primi ceea ce El doreşte să avem.
După ce am împlinit cincizeci de ani, Dumnezeu mi-a oferit bărbatul creştin pentru care mă rugasem şi plânsesem nemângâiată. Dumnezeu mi-a întărit inima şi m-a pregătit pentru călătoria care urmează. El mi-a oferit un soţ care are grijă de mine în momentele bune, şi în cele mai rele. Este atent, protector şi blând – un soţ care îmi bucură inima. Darul lui Dumnezeu a meritat toată aşteptarea!
Sylvia A. Franklin
