Un prieten la nevoie

V-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. – Ioan 15:15

A fost cea mai bună şi totodată cea mai urâtă zi din viaţa mea. În familia noastră avea loc cel mai frumos eveniment. Cel mai mare dintre cei doi copii ai noştri, băiatul nostru (care se întorsese acasă, în statul Florida, pentru a lucra) se căsătorea în statul Georgia cu iubita lui, pe care o întâlnise în timp ce îşi făcea masteratul la o universitate creştină din Tennessee. Printre altele, eu trebuia să călătoresc cu avionul la New York, pentru a-i lua pe nepotul meu de nouă ani, Zaire, şi pe nepoata mea de trei ani, Nylah, care urmau să fie băiatul cu Biblia şi fata cu florile. Membrii familiei şi-au unit eforturile pentru a organiza acest eveniment, inclusiv cina de la repetiţia pentru nuntă, cu mâncare tradiţională din Haiti.

Dar, cu câteva săptămâni înainte de eveniment, întunericul ne-a învăluit vieţile, în primul rând, fotograful angajat pentru nuntă, prietenul din facultate al fiului meu, a fost găsit mort la vârsta de douăzeci şi cinci de ani. Această pierdere l-a umplut de tristeţe pe viitorul mire. La scurtă vreme după aceea, fratele meu a pierdut lupta cu cancerul. Apoi a venit şi mai mult întuneric, când o colegă dragă a fost diagnosticată cu cancer, când iubitul nostru oraş Orlando a fost cuprins de groază după ce cineva a tras mortal cu arma într-un club şi când un bebeluş care vizita un parc de distracţii a fost ucis de un aligator. Când credeam că nu s-ar mai putea întâmpla nimic rău, cu doar o săptămână înainte de nuntă, s-a îmbolnăvit şi băiatul meu. În ziua anterioară nunţii, când membrii familiei şi prietenii au început să se adune pentru repetiţie şi cină, viitorul mire s-a simţit prea rău pentru a rămâne tot timpul şi tatăl lui a trebuit să îl ducă acasă. Eu şi fiica mea, cuprinse de teamă şi de griji, am început să plângem. În acea seară, faţa lui Zaire şi cea a lui Nylah parcă reflectau tristeţea mea. Când m-am apropiat de patul lor pentru a-i săruta de noapte bună, Nylah s-a uitat la mine şi a spus: „Tuşa Rose, ai plâns. Eşti tristă?” După ce i-am confirmat blând, mi-a şoptit: „Stai liniştită, tuşi! Eu sunt prietena ta.” Am zâmbit şi am îmbrăţişat-o. Mi-a umplut inima de bunătate şi de speranţă.

Mi-am amintit de alt Prieten care îmi era foarte aproape. Acel Prieten credincios mă aştepta şi voia să îmi duc durerea inimii la picioarele Lui, să mă încred în dragostea pe care El o avea pentru copilul meu. În acea seară, I-am spus toată durerea mea şi la fel am făcut şi în ziua următoare, ziua nunţii. Isus l-a susţinut pe fiul meu la ceremonia nunţii, ne-a transformat temerile în credinţă şi ne-a umplut de curaj pentru zilele care urmau. El Şi-a transmis dragostea prÎntr-o fetiţă de trei ani. Întotdeauna El este alături de noi, un Prieten în vreme de nevoie.

Rose Joseph Thomas

Carolyn Rathbun Sutton
Carolyn Rathbun Sutton
Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

Primește în fiecare zi pe Telegram devoționalul preferat. Citește mai multe aici.

Ascultă podcastul Devoționale Audio

Publicate astăzi

Versetul zilei

Urmărește Devoționalul Video