Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate (…)! De ce cântăriţi argint pentru un lucru care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură? – Isaia 55:1,2
În multe dimineţi mă trezesc şi pe loc îmi dau seama că sunt o creştină slabă. Îmi doresc ca ziua care îmi stă în faţă să fie uşoară, Iară bătăi de cap, fără probleme grele de rezolvat şi fără să fie nevoie să gândesc prea mult. Vreau pur şi simplu să am o zi liniştită.
De ce este viaţa de creştin atât de grea uneori? Când mă rog, Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu îmi reamintesc că multe din aceste griji mi le produc singură. Din fire sunt o persoană emoţională şi eu însămi pot invita grija, neliniştea şi complicaţiile. Singură îmi fac ziua grea, fără ajutorul nimănui. Această conştientizare este o frumoasă revelaţie. Îl laud pe Domnul pentru ea. El îmi arată că profeţiile propriei gândiri se autoîmplinesc. Cu multă iubire, Hristos îmi arată aspectele în care eu provoc problemele şi confuzia şi mă invită la ordine şi claritate. În timp ce eu îmi provoc griji, El mă invită să am pace. În timp ce eu aspir la tihnă şi confort, El mă invită la încredere şi la promisiunea grijii Lui.
Acesta este Dumnezeul pe care îl urmăm noi. Acesta este Dumnezeul care ne cunoaşte mai bine decât ne cunoaştem noi şi care întotdeauna lucrează spre binele nostru. El acţionează prin intermediul invitaţiilor, nu prin pretenţii sau control. Ne invită la ceva mai bun. Tată, Îţi mulţumesc pentru invitaţiile Tale binecuvântate! Nu trebuie să fac altceva decât să accept invitaţia şi să păşesc spre ceva mai bun.
De la începutul lucrării Sale, când i-a chemat pe ucenici: „Veniţi după Mine” (Matei 4:19), până la cuvintele Sale din Matei 11:28 – „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” -, Isus ne invită plin de iubire.
Aşa că în fiecare dimineaţă când mă trezesc, am acces la o invitaţie. Sigur, îmi pot ţine ochii aţintiţi spre problemele şi provocările din calea mea şi pot da curs tuturor răspunsurilor negative care vin odată cu ele. Există totuşi o mare diferenţă între reacţiile mele îndoielnice şi invitaţia lui Hristos. Când aleg în fiecare dimineaţă invitaţia lui Hristos, atunci viaţa la superlativ pe care Dumnezeu doreşte să mi-o ofere devine realitate. Nu este o realitate a situaţiilor întotdeauna uşoare şi confortabile, ci a inimii care abundă de încredere în Dumnezeu. El este o invitaţie pe care merită să o acceptăm în fiecare zi.
Lee Lee Dart
