Îl voi sătura cu viaţă lungă şi-i voi arăta mântuirea Mea. – Psalmii 91:16
În momentul în care scriu aceste rânduri, ea are nouăzeci şi patru de ani, o minte cât se poate de ageră şi nicio problemă semnificativă de sănătate. La vârsta ei atât de înaintată, mama mea, Theresa, poate recita psalm după psalm, preferatul ei fiind Psalmul 150. Poate recita acest psalm de la început până la sfârşit fără greşeală şi cu intonaţia potrivită, convinsă că, atât cât va avea suflare, ea îl va lăuda pe Domnul. Sabatul este cea mai aşteptată zi a săptămânii, o zi în care se îmbracă frumos pentru biserică şi este dusă de fiul ei şi familia lui la micuţa biserică pe care a frecventat-o în ultimii şaptezeci de ani.
Când a fost întrebată care este sursa tăriei şi a longevităţii ei, Theresa a răspuns zâmbind ca un copil fără dinţi: „Credinţa în Dumnezeu şi o alimentaţie vegetariană sănătoasă.” Pe lângă acestea, ea crede că frunzele pomilor sunt pentru vindecarea neamurilor. De aceea cunoaşte câte un remediu natural pentru aproape toate afecţiunile. Rădăcina de brusture detoxifică sângele şi sistemul limfatic. Urzica ajută la alergiile de piele, la problemele urinare şi la înţepăturile de insecte. Dacă inhalezi mentă, îţi face bine la aparatul respirator, fiind un antidot pentru tuse şi răceli. Usturoiul este un antioxidant care te ajută să scapi de răceală şi gripă şi scade tensiunea arterială. Aloe vera calmează arsurile şi scade tensiunea arterială. Seminţele de in contribuie la pierderea în greutate şi scad colesterolul.
În ultimele nouă decenii, Theresa a învăţat să manifeste o credinţă neclintită în Dumnezeu şi în făgăduinţele Sale neschimbătoare. După cum pentru aproape fiecare afecţiune ea cunoaşte un remediu natural, aproape pentru fiecare situaţie din viaţă are o făgăduinţă biblică. Crede că Dumnezeu nu ne va da niciodată mai mult decât putem duce (vezi 1 Corinteni 10:13) şi că El Se va îngriji de nevoile noastre (vezi Filipeni 4:19).
Deşi a fost binecuvântată cu longevitate, Theresa aşteaptă cu nerăbdare cerul nou şi pământul noul, unde nu vor mai fi durere, boală, tristeţe şi îmbătrânire. Preţuieşte foarte mult imaginea noului Ierusalim, pe care Ioan vizionarul a avut privilegiul să îl vadă. „Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. (…) El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21:2,4). La fel ca Theresa, eu aştept Cerul. Dar tu?
Gerene I. Joseph
