Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.” – Geneza 12:1
După ce ne-am căsătorit, eu şi soţul meu am locuit într-o garsonieră undeva la subsol. Spaţiul era foarte limitat. Practic locuiam unul în cârca celuilalt. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit, eu şi soţul meu eram mulţumiţi cu casa noastră. Era confortabilă, călduroasă şi era a noastră. Cuibuşorul nostru era şi convenabil, era foarte aproape de transportul public, de pieţe, magazine şi de părinţii noştri. Amândoi aveam un loc de muncă. Dar, având un copil mic, financiar ne era foarte greu.
Pentru a mai uşura puţin povara financiară, soţul meu cocheta cu ideea de a se înrola în armată. Ştia că astfel ar putea purta de grijă mai bine familiei. Dar nu toţi au fost de acord cu această decizie. De fapt, mulţi chiar au crezut că ne-am pierdut uzul raţiunii şi că nu mai eram sănătoşi la cap. Această decizie a fost o provocare şi pentru familia noastră extinsă. Nici rudele nu puteau înţelege de ce eram dispuşi să facem un pas atât de drastic.
Ne-am rugat stăruitor pentru călăuzire. Am discutat şi, în cele din urmă, am ajuns la o concluzie. Ne doream o viaţă mai bună pentru noi şi pentru fiica noastră. Dumnezeu era singurul care ne putea ajuta. Ştiam că are stabilit un plan pentru viaţa noastră şi doream să Îl permitem să ne conducă. Păşind prin credinţă, soţul meu s-a înrolat în armată. Nu după mult timp, lucrurile au început să se aşeze – Dumnezeu avea un plan pentru noi.
La zece luni de la înrolare, eu, soţul meu şi fiica noastră ne-am mutat în Virginia. La început, familiile noastre erau îngrijorate că lăsam în urmă confortul şi siguranţa. Totuşi, când îl crezi pe Dumnezeu pe cuvânt, El îţi va împlini toate nevoile. Deşi Virginia era un loc cu totul nou pentru noi, Dumnezeu ne-a oferit tot ce aveam nevoie. Noua noastră casă era de trei ori mai mare decât cea veche. Fiica noastră avea suficient spaţiu unde să crească şi duceam un trai liniştit dintr-un singur venit. Dumnezeu ne-a purtat de grijă în moduri în care noi nu ne-am fi gândit.
Avraam a lăsat în urmă confortul cu care era obişnuit şi a păşit înspre necunoscut. Dumnezeu a făcut un legământ cu Avraam – atât timp cât el era ascultător, Dumnezeu avea să îi împlinească nevoile. Avraam a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu şi a propăşit. Făgăduinţele lui Dumnezeu sunt încă valabile şi vii. El nu Şi-a încălcat nicio promisiune, ci poartă de grijă fiecăruia dintre noi, în fiecare zi.
Diantha Hall-Smith
