Cine mă strigă?

    Urechile tale vor auzi după tine glasul care va zice: „lată drumul, mergeţi pe ell”, când veţi voi să vă mai abateţi la dreapta sau la stânga. – Isaia 30:21

    Vocea mamei o disting chiar şi dintr-o mulţime de oameni. Nu vreau să spun că este gălăgioasă. Din contră, de obicei are un glas foarte blând. Mulţi ani am auzit acel glas strigându-mi numele: dimineaţa, mă striga să mă trezesc şi să mănânc; după şcoală, mă striga din mulţimea de copii; în parc, mă striga când era timpul să mă întorc acasă; acasă, mă striga când ne urmăream una pe cealaltă din cameră în cameră pentru a purta discuţii profunde. Am petrecut atât de mult timp împreună, încât i-aş recunoaşte vocea oriunde. Tot aşa, eu mă încred în glasul Domnului când iau decizii – în special decizii importante. De când eram mică, mama m-a învăţat care este glasul Lui. Mi-a citit istorisiri biblice ca să mă ajute să fac diferenţa între bine şi rău şi ne-am jucat „jocul predicii” pentru a mă învăţa să fiu atentă la pastor. S-a asigurat că eram întotdeauna prezentă la Şcoala de Sabat şi la programele de copii. De mică am învăţat să fac diferenţa între egoismul meu şi glasul blând al conştiinţei, care îmi spunea când să nu fac un lucru.

    Crescând, responsabilitatea de a petrece timp cu Dumnezeu a devenit sarcina mea. Trebuia să aleg să citesc lecţia Şcolii de Sabat, să mă rog înainte de culcare sau să ascult acel susur blând care îmi spune ce să fac şi ce să nu fac. De fiecare dată când am uitat să citesc, când nu m-am rugat sau când am ignorat acel susur blând, mi-a fost tot mai greu să iau următoarea hotărâre şi să aflu care sunt planurile lui Dumnezeu pentru mine. Nu suntem niciodată foarte departe de dragostea lui Dumnezeu. Aşa că mă întorc – confuză, pierdută şi căutând călăuzire – şi aud acel glas în care am învăţat să mă încred.

    Nu-ţi pot explica cum îmi dau seama că Dumnezeu îmi vorbeşte. Este un simţământ ciudat de calm şi certitudine, care nu poate fi confundat. El nu îmi vorbeşte aşa cum îmi vorbea mama mea sau tatăl meu, dar îi cunosc glasul. El m-a condus să aleg o universitate creştină şi să merg să predau în Coreea de Sud. M-a condus la soţul meu minunat.

    Zilnic trebuie să alegem să ne facem timp să stăm cu Dumnezeu. Eu nu reuşesc întotdeauna, dar ştiu că El este milostiv.

    Doamne, Te rog să îmi aminteşti în fiecare dimineaţă să petrec timp cu Tine şi mă rog să rămân pe frecvenţa glasului Tău, care mă călăuzeşte spre casa cerească!

    Sandra P. Gordon

    Cine mă strigă? - 2020. Doamne, Te rog să îmi aminteşti în fiecare dimineaţă să petrec timp cu Tine şi mă rog să rămân pe frecvenţa glasului Tău, care mă călăuzeşte spre casa cerească!
    Carolyn Rathbun Sutton
    Atunci când incertitudinile vieții ne copleșesc, uităm pe moment că avem aproape un refugiu de nezdruncinat. Acel refugiu este Isus. De la El vin numai lucruri bune. Dacă privim numai la Isus, putem fi sigure că El ne va călăuzi prin cele mai negre zile și nopți. Deoarece ne iubește nespus de mult, Isus dorește ca noi să înțelegem că ne este întotdeauna alături și că se îngrijește mereu de tot ce avem nevoie. Cartea „În prezența Sa” este o carte apărută la Editura Viață și Sănătate.

    Din aceeași categorie

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.

    Atunci când dezastrul lovește

    Este remarcabil și faptul că nu am auzit niciodată atâtea persoane care să recunoască public bunătatea lui Dumnezeu, în ciuda situației lor teribile; sunt sigură că El a fost plăcut impresionat de aceasta!

    Dumnezeu încă răspunde rugăciunilor unei mame

    Dumnezeu este mereu la cârmă. El ne răspunde la rugăciuni, urmărindu-i cu privirea pe copiii Lui, binecuvântând chiar și o mamă singură căreia i-a fost încredințată o mare răspundere, care poate fi împlinită doar cu Domnul alături.

    Călăuzirea lui Dumnezeu

    El ne vede și ne aude. Atunci când suntem pierduți, fie în mod fizic, fie spiritual, tot ceea ce trebuie să facem este să cerem călăuzire. El este ajutorul, Protectorul și Refugiul nostru. Dumnezeu este atât de bun!

    Publicate astăzi

    A fiatalok Isten eszközei

    „Jó a férfiúnak, ha igát visel ifjúságában.” (Siral 3,27)„Isten fiatalokat hív, akik ifjúságuk lendületével és...

    Dăinuie veșnic

    Am ajuns la cunoștința că tot ce face Dumnezeu dăinuiește în veci, și la ceeace...

    Autostrada cu patru benzi de mers

    Când alegem lucrurile facile și aparent foarte rapid de obținut, să ne întrebăm mai întâi care ar putea fi capcanele din spatele acestor avantaje. Nu întotdeauna ceva ușor de obținut sau de făcut este rău, dar, în general, dacă Satana pregătește vreo capcană, în mod sigur nu va face un drum prea îngust către ea, ci cu siguranță o autostradă cu cât mai multe benzi. El are interesul să nu facem eforturi prea mari până când ajungem la distrugere; după ce am pornit și nu ne mai putem întoarce prea ușor, el ne va încuraja să ne grăbim cât mai mult. Pe calea cea îngustă nu va fi atât de ușor, însă poate fi frumos și interesant dacă din experiența noastră face parte și Cel ce știe cel mai bine drumul, pentru că a mers înaintea noastră pe el.

    Noi suntem epistole

    Eu și soțul am adoptat textul din Matei 25:40 ca pe unul dintre principiile de conduită în viață. Conform celor afirmate de apostolul Pavel, nu suntem doar epistole de citit pentru ceilalți, ci ni se amintește că orice le facem altora, fie bine, fie rău, Îi facem, de fapt, lui Isus.

    Fidelitatea

    Deşi este adevărat că dificultăţile pot clătina din temelii orice relaţie, este posibilă persistenţa în simţăminte şi în promisiunea faţă de unirea personală cu Dumnezeu. E grea trecerea prin crize, dar în loc să slăbească relaţia, dificultăţile contribuie adesea la întărirea şi stabilizarea acesteia.