Copilul lasă să se vadă încă din faptele lui dacă purtarea lui va fi curată şi fără prihană – Proverbele 20:11
Într-o zi de duminică, fiul meu cel mare, Greg, împreună cu soţia lui, Jenelle, şi cei trei copii ai lor au venit în vizită. I-am dat nepoţelei de cinci ani, Avery, nişte creioane colorate şi hârtie pentru a desena sau pentru a exersa literele şi numerele. După o vreme a cerut să o las să se joace pe iPad. S-a jucat cincisprezece minute până când sora ei mai mică, Kennedy, care încă nu avea doi ani, a venit să se uite şi ea şi să atingă ecranul din când în când. Jackson, de doar cinci luni, dormea liniştit. După ce m-am întors din bucătărie cu ceva de băut şi nişte gustări, am văzut-o pe Kennedy butonând pe iPad-ul meu. De îndată am strigat: „Ce face Kennedy?” Noi, adulţii, ne-am îndreptat spre Kennedy, surprinşi să vedem că îmi folosea iPad-ul. Ea se uita la pozele de familie din aplicaţia foto şi trecea de la o poză la alta.
„Cum a deschis aplicaţia?” am întrebat eu. „De unde a învăţat să facă asta?”
„Nu ştiu”, au răspuns Greg şi Jenelle. Intre timp, Kennedy, indiferentă la discuţia noastră, se uita fericită la poze. Era amuzant să o priveşti trecând de la o poză la alta din nou şi din nou. Am continuat să urmărim uimiţi comportamentul ei amuzant. Nu a trecut mult şi vorbăria noastră şi râsetele l-au trezit pe Jackson, care era la fel ca de obicei; fericit, liniştit şi mulţumit.
Atunci am învăţat din nou o lecţie valoroasă – cât de repede învaţă copiii. Probabil că micuţa Kennedy a învăţat să apese, să butoneze şi să treacă de la un lucru la altul, urmărind-o pe sora ei cum îşi foloseşte mini-iPad-ul sau poate văzându-i pe Greg sau Jenelle cu telefonul în mână sau cu alte gadgeturi. Nimeni nu i-a spus: „Kennedy, fa asta sau aia.” Ea a urmărit, a atins, a învăţat şi a făcut.
Ce altceva a învăţat Kennedy sau orice copilaş sau adult de la mine? Mi-a venit în minte cântecul bine cunoscut pentru copii: „Ai grijă mână mică ce lucrezi”. Eu ştiam foarte bine această lecţie: că las o impresie în mintea celorlalţi prin ce văd, ce spun, ce ating sau ce fac în orice moment, în fiecare zi – fie că îmi planific sau nu! Ce gând solemn care adesea este în mintea mea!
Comportamentul meu îl reprezintă desăvârşit pe Isus Elristos şi dragostea Sa sau îl arată clar pe Satana în inima şi mintea mea prin cuvinte sau acţiuni pline de ură faţă de ceilalţi? Mă rog ca să îl reprezint pe Isus – astăzi şi întotdeauna! Dar tu, prietenă dragă? Tot pe Isus vrei să Îl reprezinţi?
Iris L. Kitching
