Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. – Proverbele 3:5,6
Totul a început de dimineaţă, când am lăsat totul în mâna Domnului şi am cerut binecuvântarea Lui. Începeam o nouă călătorie: drumul spre o viaţa singură şi mulţumită. Mulţumită, conform definiţiei mele, era să îi pot sluji Domnului cât puteam şi cât ştiam de bine, ştiind că El era Singurul care îmi putea împlini viaţa. Eu am crescut într-o biserică şi într-o cultură în care instituţia căsătoriei era onorată. A fi necăsătorită după vârsta de treizeci de ani crea nelinişte printre toţi. Membrii bisericii obişnuiau să spună: „Ne rugăm pentru tine”, de fiecare dată când mă vedeau (de parcă eram bolnavă). Membrii familiei spuneau şi ei: „Aştepţi prea mult”, ceea ce sugera că singurătatea era cu totul vina mea, deşi ştiu că aveau intenţii bune. A trebuit să mă ascund de membrii bisericii şi să refuz orice invitaţie din partea lor. Viaţa de celibat, uneori, poate deveni o provocare. Dar au fost şi multe zile pline de veselie, fără griji în perioada de singurătate.
Pe atunci, nici nu ştiam că Dumnezeu lucra în spatele scenei. Cu adevărat, întotdeauna este întuneric înainte de apus şi bucuria se arată dimineaţa. Eu cred că Domnul aştepta ca eu să uit de nevoile mele şi să mă concentrez pe a-I sluji Lui şi celorlalţi. Am devenit îndrăzneaţă în rugăciunile mele şi I-am spus Domnului că cererea pentru un soţ nu mai era pe lista mea. Tot ce îmi doream era ca El să Se asigure că eram împlinită în această călătorie şi mulţumită, dacă asta era voia Lui pentru mine.
Dragostea lui Dumnezeu radiază dinăuntru şi se reflectă pe chipul nostru când suntem fericiţi să petrecem timp cu El şi să le slujim celorlalţi. Cred că atunci când suntem ocupaţi cu lucrarea Domnului, oamenii – poate chiar un bărbat – vor fi atraşi spre lumina care vine dinăuntru şi care ne face să zâmbim. Domnul este credincios, făgăduinţele Lui sunt sigure. Această călătorie s-a transformat în aventura vieţii mele. La timpul stabilit, Dumnezeu a adus în viaţa mea un soţ creştin, cu frică de El. Iehova şi astăzi poate face mai mult decât orice ne-am imagina sau am cere noi (vezi Efeseni 3:20).
Eu am fost călăuzită către un soţ special pe care Dumnezeu îl pregătea în mod deosebit pentru mine, pentru că este nevoie de timp în pregătirea acestor binecuvântări. Nu mai sunt pe drumul singurătăţii. Acum călătoresc pe autostrada căsătoriei, a fericirii şi a fascinaţiei dragostei. Orice ai aştepta ca Domnul să facă pentru tine, ai încredere că făgăduinţele Lui sunt adevărate. Dumnezeul nostru nu dă greş niciodată.
Lebrechtta N. O. Hesse-Bayne
