Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Vierul. Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod. – Ioan 15:1,2
Într-o încercare recentă de a curăţa copacii, eu şi tatăl meu a trebuit să luăm câteva decizii dificile: pe care dintre crengi să le păstrăm şi pe care să le tăiem. Ca oameni iubitori de natură, ne doare atunci când trebuie să tăiem o parte dintr-un copac, aşa că am ales să lăsăm o creangă mai de jos la un copac pe care îl puteam vedea din locul meu preferat de „închinare”, de pe canapea. De atunci, m-am tot uitat la acel copac şi am hotărât că acea creangă nu se mai potriveşte deloc, deoarece multe crengi din copac le-am tăiat. Părea disproporţionat şi deloc plăcut la vedere.
Cam în acelaşi timp, am citit despre chemarea pe care Isus i-o adresează lui Matei. Am citit că „Matei a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El”. (Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, p. 273, în orig.) Fără să ezite. Fără să pună întrebări. Fără să se gândească la afacerea lui bănoasă pe care o dădea la schimb pentru sărăcie şi greutăţi. Pentru el a fost suficient să. fie cu Isus, să asculte cuvintele Sale şi să se alăture Fui în lucrare.
Am simţit fierăstrăul lui Dumnezeu pus la baza câtorva crengi ale copacului sufletului, dar l-am îndepărtat, spunându-I lui Isus că acele crengi trebuie să rămână acolo. Copacul din curte, cu forma lui ciudată, m-a ajutat să spun: „Am greşit. Creanga aceasta nici nu mai arată bine aici. Este timpul să fie tăiată. Ai avut dreptate.”
Ce m-a împiedicat să Îl las să taie acea creangă în trecut? Disconfortul schimbării. Mă simt confortabil, deşi disproporţionată. Asta ştiu. Am putea spune că la fel ar fi fost dacă Matei ar fi întârziat să răspundă chemării lui Isus. Când El ne umple lumea, descoperim că nu simţim lipsa crengilor pe care le taine, căci Isus face să crească altele noi, sănătoase, frumoase şi cu rod. Prima etapă a rodului este floarea – ah, cât de mult îmi plac florile! Viaţa este mai bună cu Isus, Grădinarul sufletului. Îţi oferă tot ce nici măcar nu ai ştiut că îţi doreşti – şi flori! Este adevărat!
În timpul tău de închinare, când faci naveta, în momentele tăcute furate de ici-colo, stai cu Dumnezeu. Fă din El centrul atenţiei tale şi dă-I acordul să cureţe crengile. Întotdeauna vine primăvara şi odată cu ea şi florile copacului sufletului, înfloreşte, copacule! înfloreşte!
Mary K. Haslam
