Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta! – Isaia 65:24
Capacitatea lui Dumnezeu de a ne ajuta nu are limită. Atât textul din Efeseni 3:20, cât şi cel din Filipeni 4:19 ne prezintă această făgăduinţă. După căsătorie, m-am mutat într-un stat cu totul nou, în acel loc economia era destul de slabă. Zona în care ne-am mutat era cu totul pustie! Salariile pastorilor erau plătite o dată la trei luni şi acea plată echivala cu salariul pe o singură lună.
Deşi aveam nevoie să ne facem un cămin al nostru ca proaspăt căsătoriţi, toţi banii pe care îi câştigam îi cheltuiam pe lucrurile necesare traiului de zi cu zi. Pentru că nu aveam nicio plantaţie de orez, a trebuit să cumpărăm un pachet de orez de la soacra mea. După câteva zile, orezul s-a terminat. Nu aveam bani şi nici legume, eram lefteri. Nu doream să cerem un avans din salariu.
Îmi amintesc că stăteam în casă şi plângeam, pentru că viaţa ne aducea în cale atât de multe probleme chiar la începutul căsniciei.
„Domnul va purta de grijă”, a spus soţul meu când l-am întrebat ce să facem. Într-o seară de vineri, am plecat mai devreme la o întâlnire cu biserica pentru a vizita mai întâi câteva familii şi a ne ruga cu ei. Chiar când încuiam uşa, a oprit în faţa casei o riscă auto. Spre surprinderea noastră, soacra mea a coborât din riscă şi a venit înspre casă cu o pungă mare de orez pe cap, o plasă de legume în mână şi o plasă de cumpărături în cealaltă mână. Am fost surprinşi şi şocaţi să o vedem. Nu îi spusesem cât de multă nevoie aveam de hrană sau cât de stăruitor ne rugam pentru aceasta. Muţi de uimire, eu şi soţul meu ne-am uitat unul la celălalt cu ochii plini de lacrimi. Când i-am spus soacrei mele despre situaţia noastră şi am întrebat-o de unde a ştiut să ne aducă toate acele alimente, a rămas şi ea şocată. „Nu am ştiut! Am venit pur şi simplu pentru că am vrut să vă văd pe amândoi”, a spus ea. „Şi am hotărât să aduc şi câte ceva cu mine.”
Aşa ne-a purtat Domnul de grijă înainte ca noi să îi cerem.
Domnul S-a îngrijit de toate nevoile noastre. „De aceea vă spun că orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea” (Marcu 11:24). În acea zi, am realizat ce mare binecuvântare era să fiu soţia pastorului. Domnul ne-a ales să fim o binecuvântare şi pentru ceilalţi. Credinţa şi mărturia noastră pot să îi întărească pe cei de lângă noi.
Doamne, ajută-ne să ne odihnim în Tine şi să Te aşteptăm cu răbdare, să ne rugăm şi să nu obosim.
Vijay Moses
