Dar este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate. – Proverbele 18:24
Vecina şi prietena mea, Sandy, s-a mutat anul trecut, dar mai avea câteva treburi de rezolvat, aşa că s-a întors şi a stat la noi pentru câteva nopţi. Amândouă eram fericite să fim împreună în bucătăria mea în timp ce pregăteam cina. Mai bine de cincisprezece ani, eu şi Sandy am petrecut multe ore în bucătăria mea şi a ei, gătind, distrându-ne şi împărtăşind momente frumoase la masă. Amândurora ne place să gătim şi să încercăm reţete noi, în special reţete pe care nu le-am mai încercat sau reţete cu condimente neobişnuite.
Pregătind împreună masa, mi-am amintit că unul dintre cele mai plăcute lucruri la a petrece timp cu Sandy este că ea ştie unde sunt lucrurile în bucătăria mea. Nu trebuie să îi spun unde este folia sau unde ţin cuţitele. Ea ştie în ce sertar sunt tacâmurile şi în ce dulap sunt bolurile pentru salată. Timpul petrecut cu ea este o experienţă uşoară şi sociabilă.
De-a lungul anilor, fie că am curăţat cartofi, fie că am pregătit vreo nouă reţetă, am împărtăşit multe lucruri: bucuriile noastre, temerile pentru copiii şi nepoţii noştri, devotamentul nostru mutual în lucrarea de voluntariat şi chiar amintiri din copilărie. În ciuda faptului că nu am văzut-o pe Sandy de ceva vreme, ne-am pus la curent destul de repede cu ce s-a mai întâmplat, deoarece ne cunoaştem bine.
Ca oameni, este important pentru bunăstarea noastră generală să simţim că suntem cunoscuţi, că cineva ne cunoaşte cu adevărat şi ne acceptă aşa cum suntem. Fără acest fel de acceptare, simţim doar singurătate şi izolare.
Noi suntem creaţi să fim fiinţe sociale, aşa că nu este deloc surprinzător că relaţiile reprezintă una dintre cele mai importante componente din viaţa noastră. Dar oricât de minunaţi pot fi prietenii noştri pământeşti, Isus doreşte să fie cel mai bun Prieten al nostru.
În 1 Corinteni 13:12, Pavel ne spune: „Acum, vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.” Ce bucurie!
Isus ne cunoaşte – deplin. Şi totuşi El vrea să fie prieten cu noi toată veşnicia!
Linda Nottingham
