Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. – Psalmii 46:1
Într-o duminică dimineaţa stăteam pe un scaun din bucătărie şi pregăteam masa pentru familia mea. Când am încercat să mă ridic, am simţit o durere ascuţită în zona mijlocului şi nu am mai putut merge bine. La spitalul la care am fost transportată, doctorul a spus că problema la coloană de care sufeream eu necesita o intervenţie chirurgicală majoră pentru înlocuirea discului care se măcina şi îmi producea durere şi dificultăţi la mers. Mai bine de un an nu am mai putut să merg la lucru sau la biserică. Eu şi soţul meu am mers de la un spital la altul, sperând să găsim o rezolvare care nu implica intervenţie chirurgicală; o operaţie foarte scumpă, de fapt, care avea doar 50% şanse de reuşită. În plus, venitul familiei nu era suficient de mare pentru a putea suporta o astfel de intervenţie. Am plâns cu amar, întrebându-L pe Dumnezeu de ce se întâmplă toate acestea unui copil al Său. Mulţi s-au rugat pentru mine, cerând o intervenţie divină, dar problema a persistat. Astfel că, prin harul lui Dumnezeu, prietenii şi cei dragi m-au ajutat să adun banii necesari pentru operaţie, aceasta fiind singura opţiune rămasă.
În ziua stabilită, doctorul s-a aşezat lângă patul meu de spital şi a spus: „Totul este pregătit pentru operaţie, dar să nu uitaţi că şansele de reuşită sunt de doar 50%, pentru că trebuie să pătrundem într-o zonă în care sunt mulţi nervi.”
El m-a întrebat: „Credeţi în Dumnezeu?” I-am spus că da. Atunci mi-a răspuns: „Incredeţi-vă în El, căci la El totul este cu putinţă.” De îndată i-am spus că ştiind că Dumnezeul meu este un Dumnezeu viu, eu urma să fac parte dintre cei 50% de pacienţi a căror operaţii la spate au reuşit.
După ce am semnat formularul de consimţământ pentru operaţie, am început să mă rog stăruitor ca Dumnezeu, care mă condusese până acolo (deşi El ar fi putut îndepărta particulele de disc care mă supărau), să nu permită să fie irosite miile de dolari care ar fi putut fi folosiţi pentru lucrarea Lui. I-am spus că speram să nu rămân paralizată pentru tot restul vieţii. În mijlocul traumei mele emoţionale, am auzit un glas care mi-a spus: „Harul Meu îţi este de ajuns şi puterea Mea este desăvârşită în slăbiciune.”
S-a făcut operaţia şi, prin harul lui Dumnezeu, toate rezultatele au ieşit perfect! Acum am reuşit să îmi reiau viaţa de dinainte. Umblu şi îl laud pe Dumnezeu. Sunt de acord cu apostolul Pavel care spune că toate lucrurile lucrează spre binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu (vezi Romani 8:28).
Dumnezeul nostru minunat poate face mult mai mult decât gândim sau cerem.
Vida Unda Gyasi
