Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină. Dar, despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: «Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.»” – Geneza 3:2,3
Una din primele relatări biblice pe care le-am auzit a fost despre ce s-a întâmplat în Grădina Edenului cu primii noştri părinţi, Adam şi Eva. Deşi este o poveste atât de cunoscută, e o poveste tristă. În Biblie vedem că Dumnezeu le-a spus lui Adam şi Evei că pot să mănânce din toţi pomii frumoşi din grădina Lui – cu o excepţie. Nu trebuiau să mănânce niciun fruct dintr-un pom anume, pe care El îl pusese în mijlocul grădinii, „pomul cunoştinţei binelui şi răului” (Geneza 2:9). A nu mânca din acel pom a fost un test al dragostei şi ascultării celor doi faţă de Dumnezeu. De asemenea, pomul oprit era singurul loc în care lui Satana i se permisese să aibă acces, putându-se întâlni cu ei. Dumnezeu îl avertizase pe Adam: „Dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (v. 17).
În una din zile, când Eva a plecat de lângă bărbatul ei şi a hoinărit în direcţia pomului oprit, Satana, deghizat în şarpe, a început să discute cu ea. El a ispitit-o să mănânce din pomul oprit. Ca răspuns, Eva i-a spus că Dumnezeu le spusese să nu mănânce din acel pom şi „nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi” (Geneza 3:3). Desigur, şarpele a contrazis cuvintele lui Dumnezeu, spunându-i Evei că, dacă mânca din pomul oprit, i se deschideau ochii şi avea să fie ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul.
Un lucru care mi se pare interesant în acest verset este că Eva a repetat avertizarea lui Dumnezeu şi apoi a adăugat „să nu vă atingeţi de el”. De ce a considerat că era necesar să adauge ceva la cele spuse de Dumnezeu? Biblia nu ne spune. Uneori, când exagerăm – la fel cum a făcut Eva cu instrucţiunile date de Dumnezeu -, poate că scăpăm din vedere punctul esenţial şi apoi cădem, la fel ca Eva. Tot aşa, fariseii au născocit reguli suplimentare, pe lângă cele stabilite de Dumnezeu cu privire la Sabat, şi, în cele din urmă, au pierdut din vedere scopul şi semnificaţia acelei zile. Isus i-a condamnat pentru aceasta.
Să cerem în fiecare zi: Doamne, ajută-mă să nu pierd din vedere adevărata semnificaţia a sfaturilor Tale. Ajută-mă să învăţ să ascult de poruncile Tale, în simplitatea lor, aşa cum au fost date. Isuse, ajută-mă astăzi să nu adaug nimic la cuvintele Tale desăvârşite, înţelepte şi sfinte.
Jeyarani Sundersingh
