Vegheaţi dar, căci nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului. – Matei 25:13
În 2014, insula Hawaii a fost ameninţată de uraganul Iselle. Stând şi aşteptând dezlănţuirea furtunii, mi-a venit în gând că există o paralelă între ce se întâmpla şi a doua venire a lui Isus. (Nu îţi place cum Duhul Sfânt foloseşte lucruri din viaţa de zi cu zi pentru a ne învăţa?)
Înainte ca o furtună să lovească sunt avertizări. Cu câteva zile înainte, furtuna este monitorizată şi de la ştiri poţi afla cât de mult înaintează. Li se reaminteşte oamenilor să se pregătească. Adică să te asiguri că ai rezervorul plin la maşină, că ai provizii de hrană şi apă pentru şapte zile pentru toţi cei din casă, că ai la îndemână materiale necesare în caz de urgenţă, un plan de evacuare şi că proprietatea îţi este asigurată. Din timp în timp, autorităţile meteorologice naţionale actualizează ghidul de pregătire, dar, în mare parte, instrucţiunile în caz de dezastru rămân aceleaşi. Oamenii aud avertizările ori de câte ori se apropie un dezastru natural. Din moment ce Iselle a venit în august, chiar în toiul sezonului uraganelor, apropierea furtunii nu a fost o surpriză. Totuşi suntem încurajaţi să avem trusa cu cele necesare în caz de urgenţă tot timpul anului, deoarece nu există un sezon stabilit pentru alte dezastre precum cutremure sau tsunami. Chiar şi aşa, mulţi oameni au fost surprinşi nepregătiţi de uraganul Iselle. La benzinării şi la magazine s-au format cozi lungi. Multe magazine au rămas fără apă şi baterii. Această situaţie mi-a amintit de fecioarele neînţelepte din Matei 25, care nu erau pregătite şi nu aveau suficient untdelemn în candele în momentul în care mirele a venit să le ia la ospăţul nunţii.
Când eu şi soţul meu am auzit pentru prima dată de furtună, nu ne-am îngrijorat. Aveam hrană şi apă. Dar ne-am dat seama că eram mulţumiţi de noi înşine. A fi pregătit nu înseamnă doar hrană şi apă. Copacii din jurul casei trebuiau curăţaţi. Casa noastră veche nu se conformează celor mai recente regulamente în caz de uragane. Aşa că am început să mă întreb dacă nu cumva şi eu eram ca fecioarele neînţelepte, nu ca cele înţelepte. Oare am suficient untdelemn în candela mea, m-am întrebat. Am făcut tot ce am putut pentru a mă asigura că eu şi cei dragi mie suntem pregătiţi pentru apropiata revenire a lui Isus? Trăiesc eu aşteptând cu nerăbdare să îl văd pe Isus faţă în faţă sau sunt distrasă de viaţa de zi cu zi şi de problemele de pe acest pământ?
Tu cum ai răspunde la aceste întrebări?
Julie Bocock-Bliss
