Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare. – Isaia 41:10
În timpul anului şcolar 1984-1985, eu eram în ultima clasă din ciclul primar de învăţământ şi mă pregăteam pentru examenul de admitere la liceu. Profesorii noştri şi-au dat toată silinţa să ne pregătească pentru examen. În fiecare dimineaţă eram examinaţi riguros la şcoală. Dacă un elev făcea o greşeală, rezultatul era o lovitură peste degete. Cu ajutorul lui Dumnezeu, eu nu am primit niciodată vreo lovitură peste degete în primul semestru din an. Dar în al doilea semestru, am sărit peste un exerciţiu şi am primit o lovitură. Fiind prima dată când eram pedepsită, am plâns toată dimineaţa.
Pentru a ne ajuta să ne descurcăm mai bine, profesorii ne-au cerut să venim la ore şi sâmbăta. Cei care lipseau sâmbăta primeau cinci lovituri luni dimineaţa. Şase dintre noi au lipsit la orele de sâmbăta şi am fost pedepsiţi. Aşteptându-mi rândul, am văzut că fiecare elev care primea o lovitură plângea cu amar. Dar eu nu am plâns, întreaga clasă a fost nedumerită. Tot ce am făcut a fost un mic gest cu mâna. Deşi îmi doream să mă aşez la locul meu, profesorul m-a ţinut pe loc şi a întrebat: „Tu eşti, Ayele? Ce se întâmplă?” De fapt îi era teamă să nu cumva să leşin după primirea pedepsei pentru că nu plângeam. El nu a înţeles că Dumnezeul căruia îi slujeam putea face durerea să dispară. Mai târziu m-a întrebat de ce am lipsit sâmbătă. Am profitat de ocazie pentru a-i spune cât de mult puteam despre Sabatul biblic al zilei a şaptea. Atunci a înţeles de ce sâmbăta nu veneam la ore. După ce m-a pedepsit în trei zile de luni consecutive, profesorul a spus: „Gata cu pedepsele. Ştiu că eşti conştiincioasă. Ştiu şi că Dumnezeul care face durerea pedepsei să dispară te va ajuta şi la test.” într-adevăr, am trecut testul cu bine! Dumnezeu a intervenit şi mi-a luat durerea.
Dragi surori, Domnul care a făgăduit să ne susţină este un Dumnezeu care îşi ţine promisiunea! Când încercăm cu toată puterea noastră să facem voia Lui, El nu ne va dezamăgi. El va veni în ajutorul nostru când avem cel mai mult nevoie de El. Haideţi să îi fim credincioşi. Să îi învăţăm pe cei tineri încă de timpuriu să se prindă de Dumnezeu şi de Cuvântul Lui. Haideţi să fim exemple ale credinţei oriunde am fi! Atunci, Domnul ne va spune fiecăruia: „Iată Robul Meu (…) în care sufletul Meu îşi găseşte plăcerea” (Matei 12:18).
Cherita Ayele Tenou
