Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? – Romani 8:31
Aş vrea să vă povestesc experienţa mea, cum Domnul m-a ajutat şi m-a călăuzit într-o perioadă plină de încercări a vieţii mele. Mă rog ca mărturia mea să fie o încurajare pentru mulţi care trec prin probleme asemănătoare şi care au nevoie să le fie întărită credinţa în Dumnezeu.
În 1999 eram căsătorită cu un bărbat necreştin. Deşi ne doream să ne mărim familia, timp de trei ani eu nu am putut rămâne însărcinată. Într-o zi am făcut febră foarte mare şi am fost diagnosticată cu febră tifoidă. Doctorul mi-a prescris mai multe medicamente. Le-am luat timp de trei zile, dar temperatura mea nu scădea.
Eu şi soţul meu am început să ne îngrijorăm şi am strigat la Dumnezeu în rugăciune. Dumnezeu ne-a condus la un medic ginecolog bun. După ce m-a consultat, ea mi-a spus că eram însărcinată. Acum aveam o grijă în plus pentru care să ne rugăm. De fapt, eram de-a dreptul panicaţi! Neştiind că aştept un copil, tocmai luasem medicamente pentru febra tifoidă în ultimele trei zile!
Domnul ne-a auzit rugăciunile şi a ţinut fătul în viaţă. Când s-a apropiat momentul naşterii, medici au observat că lichidul din pântec era într-o cantitate mult mai mică decât normal. Din cauza acestei probleme, doctorul m-a avertizat că era posibil să nasc un copil mort. Chiar acolo, pe masa de operaţii, am strigat din nou la Dumnezeu. Spre surprinderea şi încântarea noastră nemărginită, am născut un băieţel normal, sănătos. În Luca 1:37 spune că „niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere”.
Din nefericire, după puţin timp am fost atât de ocupată cu munca, încât nu mi-am mai luat răgaz să mă rog. Am început să îl neglijez pe Dumnezeu şi binecuvântările Lui pentru mine. Următoarele trei sarcini s-au sfârşit cu avort spontan. Apoi, doctorul care m-a diagnosticat cu o problemă la tiroidă mi-a spus că nu erau şanse ca să mai nasc un alt copil. Din nou am mers la Dumnezeu cu lacrimi. Deşi treceam prin chinuri fizice şi sufleteşti, surprinzător, am reuşit să rămân însărcinată. Totuşi în a patra lună de sarcină am avut din nou nişte probleme grave şi am suferit încă un avort spontan. Totuşi, cumva, Dumnezeu mi-a păzit copilul când L-am rugat să mai facă o minune în viaţa mea. El ne-a dăruit o fetiţă – o altă surpriză binecuvântată din partea Lui!
Cu speranţă şi credinţă, cere-I chiar acum să intervină în situaţiile problematice din viaţa ta.
Sunila Prasad
