Nu sunt singură

Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face. – Iosua 1:9

Aveam cam douăzeci şi unu de ani când am mers să îmi vizitez părinţii. Satul este situat cam la şapte kilometri de drumul principal, iar drumul care ducea spre sat trecea prÎntr-o pădure. La acea vreme nu existau mijloace de transport foarte dese, aşa că trebuia să alegi între a aştepta un mijloc de transport ore în şir sau a merge pe jos.

Într-o dimineaţă am mers în oraş cu fratele meu mai mic, care avea doar zece ani. Pe drumul de întoarcere spre sat, după ce am parcurs cam trei kilometri, fratele meu a început să se simtă slăbit. Nu a trecut mult şi nu a mai putut umbla. Mulţumită Celui Atotputernic, cineva a trecut pe lângă noi cu o motocicletă. L-am implorat pe motociclist să îl ducă pe fratele meu în sat ca să primească îngrijiri medicale imediate. „Mai sunt doar patru kilometri”, am spus eu. „Eu voi merge acasă pe jos.” „Nu, nu poţi”, a insistat fratele meu. „Nu te voi lăsa singură în mijlocul pădurii!” Ştia că mi-ar fi fost frică să rămân singură. Dar nu aveam altă opţiune decât să îl trimit pe el înainte cu motocicleta pentru a primi îngrijirile necesare.

Din fire, eu sunt o persoană fricoasă, chiar şi când mama sau alţi adulţi sunt în preajmă. În acel moment îmi era frică în special ca nu cumva să iasă ceva (o fantomă poate?) dintre copaci şi să mă atace. Totuşi nu aveam ce să fac decât să merg singură prin pădurea deasă! Niciodată nu am fost atât de speriată ca în acea zi. Mi-au trecut prin minte tot felul de scenarii în timp ce mergeam.

De același autor

Cu Isus în grădină

Din nefericire, la acea vreme, încă nu învăţasem să mă bizui pe făgăduinţele din Biblie ale lui Dumnezeu. Dar El a păşit dincolo de necunoştinţa mea şi mi-a întărit picioarele şi inima pentru restul călătoriei. Cât de bine îmi amintesc şi acum momentul în care am văzut casele din sat şi pe mama alergând spre mine!

Astăzi ştiu că nu am fost singură pe acea cărare – îngerii păşeau alături de mine. Mai ştiu şi că îngerii lui Dumnezeu sunt cu tine chiar şi atunci când tu nu ceri protecţia Lui, aşa cum s-a întâmplat în cazul meu.

Cum putem răspunde unei bunătăţi atât de mari? Care va fi răspunsul tău?

Adolphine Zian

Comentariile sunt închise

Devotionale Audio

Nu sunt singură - Devoțional femei. Astăzi ştiu că nu am fost singură pe acea cărare - îngerii păşeau alături de mine. Mai ştiu şi că îngerii lui Dumnezeu sunt cu tine chiar şi atunci când tu nu ceri protecţia Lui, aşa cum s-a întâmplat în cazul meu. Cum putem răspunde unei bunătăţi atât de mari? Care va fi răspunsul tău? pe e-mail">
Primește devoționalele
pe e-mail
Abonează-te pentru a primi devoționalele pe e-mail în fiecare zi.
Te poți dezabona oricând prin link-ul de dezabonare din fiecare mesaj trimis.