Preaiubiţilor, dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu. Şi orice vom cere vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. – 1 Ioan 3:21,22
„Ce se întâmplă cu faţa ta?” Faţa fetiţei mele – din creştetul capului până la umeri – era inflamată, cu coji şi bubiţe. Ceea ce avea ea se numea „crustă de lapte”. Niciunul dintre unguentele pe care le aveam nu a dat vreun rezultat. Acum, vineri dimineaţa, starea ei s-a înrăutăţit. Ziua următoare trebuia să aibă loc binecuvântarea în biserică! Oare prietenii vor crede că eu i-amjacut ceva? m-am întrebat. Ar trebui să amânăm momentul binecuvântării?
Când i-am împărtăşit şi soţului meu preocuparea mea, el a spus: „Să nu ne pripim.” Răspunsul lui venea gândindu-se la episoadele dificile din timpul sarcinii care anunţau o naştere înainte de termen, ceea ce s-a şi întâmplat. Şi totuşi o aveam pe micuţa noastră. Ce dorea soţul meu să spună era: „Fii recunoscătoare că o avem, în loc să te concentrezi pe problema ei de acum.” Dar, pentru a mă linişti, am dus copila la medic în aceeaşi zi. El ne-a povestit ce experienţă a avut cu fiul lui când a avut „crusta de lapte”. Familia tocmai se pregătea pentru o şedinţă foto. Membrii familiei au schimbat locul în poză pentru a ascunde crusta de lapte cât mai mult posibil. Această experienţă era exact ce aveam eu nevoie să aud. M-a asigurat că fetiţa mea avea să fie bine şi am plecat de la cabinet cu o reţetă pentru un tratament care să-i grăbească vindecarea.
Serviciul de binecuvântare a fost foarte frumos. Contrar temerilor mele de dinainte, nici măcar unul dintre membrii familiei sau prieteni, care m-au încurajat foarte mult, nu m-au învinovăţit pe mine pentru problema fetiţei. Majoritatea au avut de-a face şi ei cu „crusta de lapte”, aşa că aveau multe sfaturi. Cineva chiar mi-a recomandat un tratament. Am fost atât de fericită că nu am amânat evenimentul, îmi făcusem griji inutile, crezând că vor da vina pe mine.
Nici Dumnezeu nu ne condamnă, ci doreşte să ne ajute şi să ne susţină. „Nu suntem lăsaţi să luptăm de unii singuri împotriva eului sau a naturii păcătoase, în puterea noastră mărginită. Isus este un Ajutor puternic, un sprijin care nu dă greş niciodată… Nimeni nu trebuie să eşueze sau să fie descurajat când au fost făcute pregătiri atât de ample pentru noi.” (Ellen G. White, Our High Calling (Hagerstown, MD: Review and Herald, 2000), p. 88.)
Shevonne Dyer-Philips
