Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte – Proverbele 14:12
Eram foarte bucuroasă că noua noastră casă avea un eleşteu, iar o răţuşcă albă plutea pe apă. Vara a trecut şi am început să ne pregătim pentru iarnă, dar aveam o problemă – răţuşca noastră. Era evident de ce vechii proprietari îl lăsaseră pe Franklin acolo. El nu putea fi prins. Venea bucuros când îl hrăneai, dar, la cea mai mică mişcare, se refugia înapoi pe lac. Afară s-a răcit tot mai tare şi noi ne întrebam cum să îl prindem şi să îl punem la adăpost. Apoi s-a întâmplat inevitabilul. Temperaturile au scăzut şi a început să ningă.
Când am ajuns acasă, Franklin înota într-o zonă mică, singura porţiune în care apa nu îngheţase. Gheaţa era destul de groasă, încât să susţină animalele de pradă, dar nu şi pe noi. Apoi am văzut ochii sclipitori ai unei vulpi în întunericul nopţii. Am strigat: „Trebuie să îl salvăm pe Franklin!” Prakash, soţul meu, a fugit să îşi ia barca. Aşezat la cârmă fără vestă de salvare, s-a avântat curajos pe gheaţă. Cu mult efort, el a dat la vâsle şi barca a alunecat pe gheaţă, pe care a spart-o în doar câţiva metri. În mod repetat, prora bărcii se ridica pe gheaţă, aluneca puţin în direcţia raţei şi apoi cădea în apă.
Franklin a sărit din ochiul de apă neîngheţat şi a luat-o la fugă pe gheaţă. Era mult prea rapid pentru mica barcă stângace. Cu plasa în mână, Prakash a încercat să ducă barca cât mai aproape de Franklin, dar, de fiecare dată, raţa fugea de el. Am pus mâncare ca să îl ademenim pe Franklin la mal. Dar nu a ieşit din apă nici pentru o secundă. Prakash, foarte priceput pentru un „cowboy” nepalez, a încercat să îl prindă pe Franklin cu frânghia, dar lasoul nu a ajuns până la el. În cele din urmă, ne-am dat bătuţi şi ne-am întors în casă, îngheţaţi şi descurajaţi. În dimineaţa următoare l-am găsit pe Franklin îngheţat pe gheaţă.
Deşi am fost foarte trişti că am pierdut răţuşca, experienţa aceasta ne-a amintit de imaginea de ansamblu. Şi noi putem fi la fel ca Franklin, bucurându-ne de propria viaţă în timp ce înotăm după bunul plac. Dar, la un moment dar, totul poate îngheţa în jurul nostru, iar păcatul ne conduce într-o capcană periculoasă. Doar Isus ne poate salva şi El doreşte să facă acest lucru, dar noi trebuie să cooperăm cu eforturile Sale de salvare. Doar atunci ne poate conduce la adăpost.
Primăvara viitoare voi cumpăra o raţă şi o voi învăţa să stea la adăpost înainte de a-i da drumul pe lac. Între timp, eu voi încerca să mă apropii de Salvatorul meu, care a pregătit un adăpost uimitor pentru mine!
Sherry Shrestha
