Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare. – Matei 14:25
Te-ai rugat vreodată stăruitor pentru o situaţie disperată după care să fii nevoită să aştepţi mult timp înainte să vezi vreo dovadă că Dumnezeu ţi-a auzit rugăciunea şi că a făcut paşi pentru a-ţi răspunde? Cu siguranţă, multe dintre noi am avut o astfel de experienţă. Şi ucenicii lui Hristos au trecut prin aşa ceva.
În Matei, capitolul 14, citim o relatare despre ucenicii lui Isus care se aflau într-o barcă purtată de vânt şi valuri în mijlocul unei furtuni puternice de pe Marea Galileei. Într-un final, când părea că urmau să piară, a venit Isus la ei, umblând pe ape, în a patra strajă a nopţii. A patra strajă era ultima din noapte, chiar înainte de răsărit. Asta înseamnă că ucenicii au fost pe mare multe ore în timpul acestei furtuni grozave. Se pare că Isus a venit la ei chiar în ultima clipă. Când a venit, El a adus siguranţă.
Această relatare îmi aminteşte că întârzierile lui Dumnezeu nu sunt neapărat renegări. În fiecare clipă, Isus a ştiut ce face. De ce a aşteptat atât de mult înainte să intervină? Probabil că aştepta până îşi epuizau toate resursele de a se salva singuri, apoi ei ar fi fost cu totul dispuşi să se încreadă în El pe deplin.
Salvamarii îţi pot spune că adesea persoana cel mai greu de salvat este persoana cuprinsă de panică şi disperare, care chiar luptă împotriva eforturilor celui ce încearcă să o salveze. Dar când o persoană a ajuns la epuizare, când el sau ea nu mai are pic de energie, salvamarul poate prinde victima cu o strângere care nu îi pune în pericol pe niciunul dintre ei şi apoi o duce într-un loc sigur.
Tot aşa, Dumnezeu va permite uneori să ajungem la capătul funiei, la capătul resurselor noastre, ca să ne facă să ne încredem atât de mult, încât să ne putem prinde de El când va alege timpul şi modul în care ne va salva din diferitele situaţii în care ne vom afla.
În furtună, ucenicilor le era teamă şi erau epuizaţi. Şi ţie îţi este teamă şi eşti epuizată? Ascultă-L pe Isus care îţi spune personal: „Eu sunt; nu îţi fie teamă!” În cea mai întunecată noapte, El doreşte să preia controlul bărcii tale purtate de furtună pentru a te duce la destinaţie.
Tată, Îţi mulţumesc că sincronizarea Ta este întotdeauna perfectă.
Cecilia Amoakohene
