Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.” – 1 Samuel 1:11
Ai simţit vreodată amărăciune în suflet? Dacă da, poţi să simţi împreună cu o femeie din Biblie. Numele ei este Ana şi povestea ei începe cu multă nelinişte şi amărăciune în suflet. Apoi ea s-a rugat Domnului şi a făcut o juruinţă. Putem găsi încurajare în povestea ei.
Ana era căsătorită, dar nu putea rămâne însărcinată. Ca lucrurile să fie şi mai rele, cealaltă soţie a lui Elcana, Penina, a putut avea nu unul, ci mai mulţi copii. Acest lucru i-a dat Peninei simţământul de superioritate şi putere asupra Anei. Batjocurile ei au adăugat şi mai multă amărăciune Anei în problema ei. La Paşte, Ana a mers, foarte slăbită, la templu pentru a se ruga. Cei puternici din această lume adesea îi iau în râs pe cei slabi, dar Dumnezeu aude şi le salvează pe cele asemenea Anei.
Rugăciunea ei, când s-a întors la templu cu fiul pe care i-l dăduse Dumnezeu, vorbeşte despre aroganţa celui mândru, a cărui lume neînsemnată şi semeaţă nu se poate compara cu cunoştinţa lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere şi este foarte vastă. ,Arcul celor puternici s-a sfărâmat”, spune ea, „şi cei slabi sunt încinşi cu putere” (2 Samuel 2:4).
„Mi se bucură inima în Domnul, puterea mea a fost înălţată de Domnul” (1 Samuel 2:1). Ana a recunoscut că tăria ei venea de la Domnul, nu din ea însăşi. Ea nu s-a mândrit cu tăria ei, ci s-a bucurat că Domnul a putut să-l facă puternic pe cel slab. Povestea Anei ne descoperă ce este în inima lui Dumnezeu. Dorinţa ei de a avea un copil cu siguranţă că i-a fost pusă în inimă chiar de Dumnezeu. Elcana nu înţelegea de ce Ana nu putea fi mulţumită cu ce avea. Chiar şi preotul de la templu, Eli, a mustrat-o pentru rugăciunea ei plină de înflăcărare, acuzând-o că era beată. Deşi Penina o batjocorea şi Eli o mustrase, Ana a fost ascultată de Dumnezeu. El nu a certat-o pentru că nu era mulţumită. El ne înţelege sentimentele şi ne invită să venim la El cu cererile noastre (Filipeni 4:6). Povestea Anei ne învaţă şi că Dumnezeu poate folosi slăbiciunea umană pentru a face lucruri măreţe. Samuel, fiul Anei, a crescut şi a devenit un mare om al lui Dumnezeu.
Nu renunţa la speranţă, Dumnezeu ascultă. Să nu uiţi că în tot ce face Dumnezeu are un scop, chiar dacă acum nu Îl înţelegem.
Diana Ocran
