Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. – Evrei 10:25
Eu şi soţul meu, Milton, suntem întotdeauna încântaţi să petrecem timp cu nepoatele noastre, Azoya şi Kyrah. Ziua Recunoştinţei de anul trecut nu a făcut excepţie. Căminul nostru s-a umplut de voci vesele şi de picioruşe neastâmpărate care doreau să exploreze noua noastră casă.
Într-o seară am rămas singuri acasă cu nepoatele, în timp ce părinţii lor s-au bucurat de puţin timp singuri, timp bine meritat. Se apropia ora de culcare şi Kyrah a început să fie tot mai neliniştită şi dorea mângâierea mamei ei. „Unde sunt părinţii mei?” a întrebat ea. „Unde este mama?” striga cu vocea ei plăpândă, dar hotărâtă. O voia pe mama şi o voia acum.
Când a venit ora de culcare, am îndeplinit rutina cu care erau obişnuite: pijamalele pe noi, dinţii spălaţi, povestea citită şi apoi rugăciunea. Atunci, Kyrah a spus că voia să doarmă în camera mamei. M-am întins lângă Kyrah, încercând să o consolez, pentru că refuzase să meargă în camera mea să aştepte. De fapt, chiar a spus cu obrăznicie: „Nici gând! Nu merg în cameră la tine; eu stau în cameră la mami!” Nu a trecut mult timp până când drăgălaşa nepoţică a adormit şi am dus-o în camera mea, de unde puteam să o supraveghez mai bine. Mai târziu, când le-am povestit părinţilor ei toată întâmplarea, nu am putut să nu fac legătura între răspunsul hotărât al lui Kyrah: „Nici gând!”, cu situaţia noastră actuală, aşteptarea Domnului nostru.
Nici gând să mă las distrasă de întârzierea revenirii Lui.
Nici gând să uit făgăduinţa sigură a întoarcerii Sale.
Nici gând să uit să le spun celorlalţi despre întoarcerea Sa.
Nici gând să neglijez pregătirea.
Nici gând!
Oricât de mult ne iubim nepoţii, părinţii lor îi iubesc chiar mai mult şi s-au întors după seara lor liberă, aşa cum au promis, pentru a-i reîntâlni – chiar şi pe Kyrah. Domnul nostru preţios a făgăduit că Se va întoarce şi o va face. Textul din Evrei 10:37 spune: „încă puţină, foarte puţină vreme şi Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi.” Aceste cuvinte sunt o mângâiere pentru mine.
Doamne, ajută-ne să aşteptăm răbdători şi să nu ne lăsăm distraşi. Îţi mulţumesc pentru făgăduinţa întoarcerii Tale!
Gloria Barnes Gregory
