Să luăm seama la umbletele noastre (…) Să ne înălţăm inimile cu mâinile spre Dumnezeu din cer. – Plângerile lui leremia 3:40,41
Zig Ziglar ar fi afirmat că părinţii care sunt modele bune pentru copiii lor vor creşte copii care vor gândi pozitiv. Dacă acest lucru este adevărat în lumea seculară, cu atât mai important este ca părinţii creştini să fie modele pozitive pentru copiii lor! Dumnezeu a creat omenirea după chipul Lui şi oamenii trebuiau să se înmulţească şi să umple pământul. Totuşi păcatul a mânjit frumuseţea şi caracterul creaţiei. Din acest motiv, a forma bărbaţi şi femei care să aibă trăsăturile caracterului lui Dumnezeu a devenit o sarcină delicată care cere gândire, dedicare şi disciplină în Domnul.
Părinţii eficienţi trebuie să fie transformaţi prin Hristos. Singura cale prin care poţi creşte un copilaş inocent şi vulnerabil în această lume plină de păcat şi stricăciune este ca părinţii să fie convertiţi în Hristos. Ca părinţi sau modele, caracterele noastre şi spiritualitatea trebuie să fie călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu prin rugăciune şi studierea Bibliei. Cuvântul lui Dumnezeu pune în mintea noastră imaginea binelui şi ne ajută să ne debarasăm de tendinţele înspre rău moştenite şi cultivate.
Când suntem cu adevărat convertiţi, atunci vom fi capabili să modelăm şi să punem idealuri înalte pentru viaţa altcuiva. Acest lucru depinde de capacitatea noastră de a asculta şi de a pune în practică principiile divine pe care le aflăm din Cuvântul lui Dumnezeu. Aceasta este datoria fiecărui lider, profesor şi model faţă de copiii din viaţa noastră. Când primim inspiraţie, călăuzire şi putere din partea Duhului Sfânt în fiecare zi, atunci împărtăşim – conştient sau inconştient – aceste binecuvântări cu copiii pe care îi conducem la Hristos.
A împărtăşi aceste binecuvântări ne ajută să aplicăm adevărul pe care îl găsim în Proverbele 22:6: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” Este nevoie de dragoste, timp şi disciplină pentru a-l învăţa calea cea bună. Să nu uităm să petrecem timp de calitate cu copiii noştri. Trebuie să reflectăm caracterul lui Dumnezeu în faţa copiilor. Făgăduinţa încurajatoare a lui Dumnezeu este sigură.
Ce bucurie este să îţi vezi copiii crescând şi mergând pe calea care îi duce spre veşnicie!
Margaret A. Anti
