Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el. – Ioan 6:56
Îmi place să gătesc. Îmi place să gătesc sănătos. Fiul meu mă numeşte un „magician” al sănătăţii, deşi nu ştie exact ce înseamnă acest cuvânt. Ideea din mintea lui este: Mama este obsedată (moderat) de gătitul sănătos.
În zilele bune mă aşez şi planific mesele pentru o săptămână, căutând reţete şi împărţind listele de cumpărături între cele trei locuri în care trebuie să merg pentru a cumpăra anumite produse. Planificarea îmi ia cam o oră, poate mai mult dacă includ şi reţete noi. Apoi mersul la cumpărături, pentru care am nevoie de cel puţin trei ore, maximum cinci, în funcţie de cât de liniştiţi sunt copiii în acea zi. După ce ne întoarcem acasă descărcăm cumpărăturile şi le punem la locul lor. În acea după-amiază, şi probabil încă câteva ore din ziua următoare, spăl, toc, curăţ, într-un cuvânt pregătesc ingredientele până când majoritatea reţetelor fie sunt gata preparate, fie sunt gata pentru a fi amestecate rapid. Deşi aşa nu sunt nevoită să petrec foarte mult timp în bucătărie în timpul săptămânii, fiecare preparat necesită cel puţin o jumătate de oră pentru a ajunge din frigider pe masă şi apoi mai este nevoie de timp şi pentru strângerea mesei.
Petrec foarte mult timp gândindu-mă ce să gătesc şi gătind efectiv. Dar recent m-am întrebat cât de mult timp petrec mâncând şi bând din hrana spirituală. Am momentele devoţionale de dimineaţă (30-60 de minute), apoi altarul familial, rugăciunea pentru masă şi altarul de seară. Dar tot acest timp nu însumează nici pe departe timpul pe care îl petrec în fiecare săptămână pentru hrana fizică a familiei. Desigur, dacă mai adaugi şi timpul petrecut la biserică în Sabat, timpul total se măreşte considerabil. Totuşi, cât anume din acel timp îl petrec în mod voit cu Dumnezeu şi cât este doar interacţiune socială?
Isus a spus că cel care mănâncă din „trupul” Său şi bea „sângele” Său rămâne în El. Aşa că dacă „mănânc şi beau” din Hristos, trebuie să o fac în mod voit, tot aşa cum fac cu hrana fizică. Trebuie să citesc, să mă rog şi chiar să memorez Cuvântul Său. Pe parcursul zile îmi propun să vin înaintea Lui cu ajutorul Noului Testament sau al Psalmilor pe care îi păstrez în buzunare sau a versetelor biblice pe care le-am lipit pe dulap. A rămâne nu este un accident. Este o alegere continuă, intenţionată, în cele din urmă, această rămânere în El devine automată – face parte din tine. La fel ca respiraţia. La fel ca hrana.
Jennifer Day
