Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două. Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor. – Exodul 14:21,22
Cu mintea absentă am întins mâna să deschid uşa centrului comunitar. O rafală de vânt rece mi-a mângâiat faţa când uşile automate s-au deschis.
Într-o clipă, gândul mi-a zburat la momentul când Moise şi-a înălţat toiagul deasupra Mării Roşii, în timp ce soldaţii faraonului înaintau grăbiţi în carele lor, suflând groază spre mulţimea celor care încercau să scape. Un vânt puternic a început să bată de îndată ce Moise ajunsese pe malul celălalt. Dumnezeul Atotputernic al lui Avraam, Isaac şi Iacov era prezent şi înaintea lui Moise s-au înălţat două ziduri de apă – înghiţind ceea ce înainte părea a fi marea disperării. Mii de oameni au păşit înainte pe pământ uscat, în tăcere absolută, nedorind ca momentul eliberării să fie doar un vis.
Cu totul ciudat, în acea clipă am simţit furia furtunii şi emoţia de nedescris a mamelor şi taţilor, simţind că libertatea era la îndemâna lor. Dar la fel de repede cum a apărut această călătorie în timp, în inima mea visătoare, tot la fel de repede s-a evaporat în răcoarea nopţii, în timp ce eu mă îndreptam înspre maşina care mă aştepta, dându-mi seama că Dumnezeu încă salvează.
În urmă cu douăzeci de ani, un prieten de familie, dr. Tom, ne-a împărtăşit un citat scris de Ellen G. White. La acea vreme, eu mă pregăteam să găzduiesc o întâlnire a oamenilor de afaceri în Coreea de Sud. Fiind misionar de mulţi ani în diverse părţi ale lumii, dr. Tom ştia că viaţa poate fi nesigură uneori. Am fost atinsă de înţelepciunea lui şi, când am dat peste o operă de artă în care era reprezentat Moise stând în faţa Mării Roşii, am simţit asigurarea personală a lui Dumnezeu că această poveste trebuia să fie punctul central al acelui loc, International Servicemen’s Center din Seoul, Coreea. Am ştiut că acel memento din partea lui Dumnezeu şi cuvintele lui Ellen G. White s-au împletit pentru a oferi mângâiere tuturor celor care intrau în acel loc, departe de casă: „Cărarea pe care te conduce Dumnezeu poate trece prin pustie sau prin mare, dar este o cărare sigură.” (Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, p. 290, în orig.)
Nancy (Neuharth) Troyer
